Despre musical

TVR 1 şi-a propus să programeze, pentru ziua de Crăciun, puţin după miezul nopţii, o capodoperă a musicalului – Cats.

Aş vrea să vorbesc puţin despre acest gen muzical care, cel puţin în România, nu s-a bucurat de apreciere. O tentativă nefericită a avut loc acum câţiva ani de a pune în scenă Jesus Christ Superstar, cu Horia Brenciu şi alţi câţiva artişti, însă totul a rămas în stadiul de proiect. Păcat.

Music hall la englezi, vaudeville la americanii începutului de secol XX, vodevil, teatru burlesc, la noi, mai ales în perioada interbelică (La Union...). Trec cu fast forward peste Singing in the rain, Vrăjitorul din Oz şi peste “It’s rain in Spain”, şi mă opresc la ceea ce astăzi se numeşte Broadway. Muzica de Broadway. Denumire generică pentru vechiul musical provenită de la celebrul bulevard al oraşului care nu doarme niciodată – New York. Chiar în aceste zile, pe Broadway se joacă Mamma Mia (povestea trupei ABBA), Phantom of the Opera (Andrew Lloyd Webber), The Lion King (Hans Zimmer şi piese de Elton John), Chicago (filmul a fost transmis de curând de un post de televiziune).

Musicalul modern a început, după părerea mea, odată cu Andrew Lloyd Webber (n. 1948) şi odată cu opera Jesus Christ Superstar. Scos pe piaţă în 1970, varianta de lp-vinil (pe atunci nici NASA nu avea CD-uri) avea în distribuţie nume importante ale muzicii: Ian Gillan (Jesus), Murray Head (Judas), Yvonne Elliman (Maria Magdalena), iar la vremea respectivă, ca orice act artistic de avangardă, a stârnit vii controverse.
Există şi o ecranizare, realizată în 1973, în care, din distribuţia iniţială, apare doar Yvonne Elliman. Webber a continuat cu Phantom of the Opera, Cats, Evita (film care, sper, l-aţi văzut). Un musical deosebit este şi Notre Dame de Paris, scris de Richard Cocciante.

Acestea fiind spuse, sper că veţi apleca urechea şi la musicaluri, care, de-a lungul timpului şi-au schimbat forma, devenind adevărate spectacole de muzică, lumină şi balet. Vizionare plăcută!