vineri, 17 octombrie 2008
Diaconescu a adus la OTV “girofarele” poporului
Primul subiect, fostul şef al poliţiei române, în timpul conferinţei de presă în urma scandalului loganelor dotate precum naveta spaţială Discovery. Diaconescu dă drumul la aparat, la casetă şi girofarurile poporului încep să se învârtă ba pe galben, ba pe albastru. Deodată, personajul se ambalează şi declară “am venit aici fiindcă nu am nimic de ascuns”. Brusc, pe ultimul cuvânt, al naibii girofar roşu, începu să lumineze. A urmat Piţurcă, vorbind despre ridicarea sa de pe aeroport, nu în aer, ci la audieri poliţieneşti, pe care sincer nu l-am văzut, aşa că nu ştiu cum s-au învârtit girofarurile, şi, apoteotic, Ceauşescu la aşa-zisul proces. M-am speriat de sinceritatea defunctului până când, la răspunsul acestuia despre conturile în străinătate, roşu! Ia uite, chiar acum, când unele instituţii vroiau să-l scoată sărac şi cinstit. Dar dacă minte girofarul? Pe el cine-l testează?
În final, aş dori să-i propun lui Diaconescu următorul experiment, să dea drumul la aparatul cu girofare şi să spună următoarele: acest aparat detectează întotdeauna minciuna. Să vedem ce culori de “girofare” se vor învârti.
marți, 14 octombrie 2008
13-15 iunie 1990... sau evul mediu post comunist
www.youtube.com/watch?v=a3odUFGqne4
Nu am în intenţie să comentez absolut deloc ştirea de mai sus. Citind-o, însă, îmi aduc aminte cu groază de acele zile în care forţa brută a făcut legea într-o ţară, care, cu doar şase luni înainte, şi-a câştigat cu greu libertatea şi democraţia.
Dar cum s-a ajuns la mineriade?
- 28 ianuarie 1990. Miting al partidelor istorice, în Capitală, care adună zeci de mii de oameni îngrijoraţi de semnele tot mai clare de deviere comunistă ale Frontului Salvării Naţionale şi de hotărârea acestuia de a se transforma în partid. Conducerea FSN a organizat o contra-manifestaţie.
- 29 ianuarie 1990. În urma apelurilor lansate la radio şi televiziune, ca muncitorii să vină să apere democraţia şi Frontul, în dimineaţa zilei, Bucureştiul este invadat de peste 5.000 de mineri din Valea Jiului, înarmaţi cu bâte, lanţuri şi alte instrumente de “restabilire a liniştii”. Are loc prima mineriadă.
- 18 februarie 1990. Miting al Opoziţiei, în Piata Victoriei. Diversionişti incită mulţimea pentru a pătrunde în forţă în sediul Guvernului. A doua zi, pe 19 februarie, sunt chemaţi la Bucureşti minerii. Mineriada a doua.
- Efectul discursului lui Ion Iliescu, care a calificat drept golani şi huligani demonstranţii din Piaţa Universităţii, a fost acela că tot mai mulţi oameni au venit în piaţă în ziua de 25 aprilie. Pe faţada Universităţii au fost atârnate portrete ale lui Mihai Eminescu şi pancarte imense, printre care şi una cu punctului 8 al Proclamaţiei de la Timişoara (punctul 8 cerea ca legea electorală să interzică pentru primele trei legislaturi consecutive dreptul la candidatură, pe orice listă, al foştilor activişti comunişti şi al foştilor ofiţeri de Securitate).
- 20 mai 1990. Duminica Orbului. Au loc alegerile parlamentare şi prezidenţiale.
FSN câştigă cu 66%, Ion Iliescu este ales preşedinte cu 85%.
- 13 iunie 1990. Planul de evacuare a Pieţei Universităţii.
“În ziua de 13 iunie 1990, începând cu ora 2.30, câteva mii de poliţişti, militari, pompieri şi agenţi ai Serviciului Român de Informaţii au intervenit, la solicitarea Guvernului, a preşedintelui Ion Iliescu şi a partidului de guvernământ, pentru
“Oameni bătuţi cu sălbăticie,împuşcati, legaţi în lanţuri, omorâţi în bătaie - cu răngi, topoare, lanţuri de fier, ciomege; oameni morţi, cu feţele arse cu acid, ca să nu fie identificaţi; oameni dispăruţi, care nu au mai fost găsiţi niciodată - elevi, studenţi, tineri. TAB-uri, mitraliere, elicoptere, scutieri, armată, focuri de armă asupra populaţiei, incendii, crime, jafuri, violuri, devastări, arestări arbitrare şi fără mandat la sfârşit de mileniu II - nu este Irakul asediat, este Bucureşti, capitala unei Românii care încetase de a mai fi un stat pe harta Europei [...].
1024 arestări ilegale, 746 răniţi, 3500 oameni bătuţi, 1466 cartuşe trase. Oficial, au existat 7 morţi. Neoficial, 188 de morţi din zilele 13-15 iunie 1990.” (www.mineriada.org)
Remember 13-15 iunie...
joi, 9 octombrie 2008
Mai sondăm cinci minute şi plecăm acasă
Unde aţi făcut sondajul, fraţilor? Ce eşantion aţi chestionat? Salariu mediu net de 1000 de euro pe ţară în sector privat? Mie unul nu-mi vine să cred.
Ce ţi-e şi cu sondajele şi statisticile astea. Haideţi să vă dau un exemplu. În urma unui sondaj de opinie, s-a ajuns la concluzia că cel mai periculos loc este patul. De ce? Una din întrebări era: „Care credeţi că este locul unde mor cei mai mulţi oameni? Cele mai multe răspunsuri au fost „în pat”. Concluzia: cel mai periculos loc este patul. Corect?
Sau... Potrivit statisticilor, în România fiecare persoană consumă 10 kg de carne de porc pe lună. Asta înseamnă ca e bine. Statistic. Vă spun eu ce înseamna... Jumătate consumă 20 de kg pe lună, iar ceilalţi nici un gram. Cam aşa stă treaba şi cu salariile.
Mai sondăm cinci minute şi plecăm acasă.
miercuri, 8 octombrie 2008
A zburat şi... a zburat
Ce şi-a spus premierul Tăriceanu: jap dau unu afară şi poate se potolesc sindicatele. Ce a avut dom’le cu mirele Adomniţei? Mare brânză că a împrumutat şi el elicopterul Internelor să ajungă la cununie. Da ce-aţi fi vrut? Să rămână biata mireasă de pomină? Dar alţii, care zboară prin aerul şi pe şoselele patriei către amante folosind baza materială a instituţiilor? Adomniţei măcar a dovedit a fi un bun familist. Da’ ce, să înceapă viaţa de familie cu stângul? Mai bine cu dreptul de a zbura pân’ la cununie. Şi a zburat.
Ziua fără maşini, la Reşiţa
Conform principiului Mersul pe jos face piciorul frumos,
în fiecare an, pe 22 septembrie, întreaga lume marchează Ziua fără Maşini.
Astfel, timp de 24 de ore, în Ziua fără Maşini, peste 1.600 de orase din statele membre ale Uniunii Europene au interzis accesul automobilelor pe arterele principale, cu scopul de a-i convinge pe şoferi să renunţe la deplasarea cu maşina, în schimbul transportului în comun, zone pietonale sau piste pentru biciclete.
Ce a fost la Reşiţa pe Bulevardul Republicii, păzit de poliţişti comunitari să nu-l calce vreo roată spurcată? Haos. O mişcare browniană de copii, care mai de care mai iuţi şi imprevizibili. Unii pe role, alţii pe biciclete sau trotinete. Haos total. Cei mici străbăteau bulevardul în absolut toate direcţiile posibile făcând jaloane cu trecătorii. Nu ştiai ce să fereşti mai întâi tricicleta din dreapta sau Pegasul din stânga. La un moment dat, pe lângă un poliţist comunitar, ce păzea o barieră, trece un cârd gălăgios de copii, pe doua roţi, înjurându-se de mama focului. Dacă aş reproduce cuvintele la emisiunea în direct de la radio, m-aş trezi cu amenzi din partea CNA mai mari decât Diaconescu de la OTV. Şi gardianul ce făcea? Păzea!
Printre toţi aceştia, tramvaiul şi maşina poliţiei cu girofare. Emoţionant. Se aude un anunţ din difuzoarele, amplasate de primărie, ce-ţi spărgeau timpanele: Copii, nu va ţineţi de tramvai, nu este voie! Mişto. Bine că nu a zis: copii nu mai trageţi de vestonul domnului poliţist, şi tu! Ăla cu şapca roşie, dă-te jos de pe capota maşinii. Lasă girofarul!
Să nu mai vorbesc de şoferii supăraţi, care, unii, habar nu aveau ce se întâmplă.
Daţi-mi voie, cu această ocazie, să felicit organizatorii.