vineri, 17 octombrie 2008

Diaconescu a adus la OTV “girofarele” poporului

Aseară, instalat comod în sufragerie, pe canapeaua Drobeta, căreia i-am tăiat picioarele să fie în ton cu moda, dau drumul la televizor şi încep să butonez telecomanda, întrucât filmul cu FemeiaMâţă de pe ProTV nu mă atrăgea deloc. Pac, pac cu butonatul, până când, pac, îmi apar pe ecran trei girofaruri, şi nu girofare cum scria pe ecran. Diaconescu de la OTV nu încetează să mă uimească. Iată-l pe ecran, în direct, evident, cu o nouă achiziţie. Un aparat care depistează minciuna din vorbele oricărei persoane. Adică, te face din vorbe. Pe scurt, cum funcţionează drăcia: se dă drumul la o înregistrare cu persoana, care vorbeşte ce-i trece prin căpăţână. Aparatul, dotat cu un microfon, laptop şi multe sârme şi cabluri, detectează ceva în vocea vorbitorului şi pune în mişcare girofaruri de trei culori, ca semaforul din colţ, doar că una e albastră în loc de verde. Albastru se aprinde şi se învârte dacă subiectul este curat ca lacrima, galben, s-ar putea să mintă, s-ar putea să spună adevărul, şi roşu când o ia complet pe ulei vorbind de cai verzi pe pereţi. Aoleo, mi-am zis, asta da invenţie. Ce-o să mai tremure toţi politicienii cu gurile lor de miere şi faptele lor de îngeri, când vor fi supuse înregistrările lor la aparatul cu girofaruri.
Primul subiect, fostul şef al poliţiei române, în timpul conferinţei de presă în urma scandalului loganelor dotate precum naveta spaţială Discovery. Diaconescu dă drumul la aparat, la casetă şi girofarurile poporului încep să se învârtă ba pe galben, ba pe albastru. Deodată, personajul se ambalează şi declară “am venit aici fiindcă nu am nimic de ascuns”. Brusc, pe ultimul cuvânt, al naibii girofar roşu, începu să lumineze. A urmat Piţurcă, vorbind despre ridicarea sa de pe aeroport, nu în aer, ci la audieri poliţieneşti, pe care sincer nu l-am văzut, aşa că nu ştiu cum s-au învârtit girofarurile, şi, apoteotic, Ceauşescu la aşa-zisul proces. M-am speriat de sinceritatea defunctului până când, la răspunsul acestuia despre conturile în străinătate, roşu! Ia uite, chiar acum, când unele instituţii vroiau să-l scoată sărac şi cinstit. Dar dacă minte girofarul? Pe el cine-l testează?
În final, aş dori să-i propun lui Diaconescu următorul experiment, să dea drumul la aparatul cu girofare şi să spună următoarele: acest aparat detectează întotdeauna minciuna. Să vedem ce culori de “girofare” se vor învârti.

marți, 14 octombrie 2008

13-15 iunie 1990... sau evul mediu post comunist

Procurorii Secţiei de Urmărire Penală şi Criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie au dispus, la data de 10 octombrie 2008, neînceperea urmăririi penale faţă de Ion Iliescu "sub aspectul săvârşirii, în forma participaţiei improprii, a infracţiunilor de omor calificat, omor deosebit de grav şi a tentativelor la cele două infracţiuni, în cauza privind decesul a patru persoane şi rănirea altor trei prin împuşcare în ziua de 13 şi în noaptea de13/14 iunie 1990".

www.youtube.com/watch?v=a3odUFGqne4

Nu am în intenţie să comentez absolut deloc ştirea de mai sus. Citind-o, însă, îmi aduc aminte cu groază de acele zile în care forţa brută a făcut legea într-o ţară, care, cu doar şase luni înainte, şi-a câştigat cu greu libertatea şi democraţia.
Dar cum s-a ajuns la mineriade?

- 28 ianuarie 1990. Miting al partidelor istorice, în Capitală, care adună zeci de mii de oameni îngrijoraţi de semnele tot mai clare de deviere comunistă ale Frontului Salvării Naţionale şi de hotărârea acestuia de a se transforma în partid. Conducerea FSN a organizat o contra-manifestaţie.

- 29 ianuarie 1990. În urma apelurilor lansate la radio şi televiziune, ca muncitorii să vină să apere democraţia şi Frontul, în dimineaţa zilei, Bucureştiul este invadat de peste 5.000 de mineri din Valea Jiului, înarmaţi cu bâte, lanţuri şi alte instrumente de “restabilire a liniştii”. Are loc prima mineriadă.

- 18 februarie 1990. Miting al Opoziţiei, în Piata Victoriei. Diversionişti incită mulţimea pentru a pătrunde în forţă în sediul Guvernului. A doua zi, pe 19 februarie, sunt chemaţi la Bucureşti minerii. Mineriada a doua.

- Efectul discursului lui Ion Iliescu, care a calificat drept golani şi huligani demonstranţii din Piaţa Universităţii, a fost acela că tot mai mulţi oameni au venit în piaţă în ziua de 25 aprilie. Pe faţada Universităţii au fost atârnate portrete ale lui Mihai Eminescu şi pancarte imense, printre care şi una cu punctului 8 al Proclamaţiei de la Timişoara (punctul 8 cerea ca legea electorală să interzică pentru primele trei legislaturi consecutive dreptul la candidatură, pe orice listă, al foştilor activişti comunişti şi al foştilor ofiţeri de Securitate).

- 20 mai 1990. Duminica Orbului. Au loc alegerile parlamentare şi prezidenţiale.
FSN câştigă cu 66%, Ion Iliescu este ales preşedinte cu 85%.

- 13 iunie 1990. Planul de evacuare a Pieţei Universităţii.


În ziua de 13 iunie 1990, începând cu ora 2.30, câteva mii de poliţişti, militari, pompieri şi agenţi ai Serviciului Român de Informaţii au intervenit, la solicitarea Guvernului, a preşedintelui Ion Iliescu şi a partidului de guvernământ, pentru de manifestanţi a Pieţei Universităţii. Pentru a-şi justifica acţiunile, guvernanţii au implicat în evenimente, folosind manipularea, sindicatele, asociaţiile de revoluţionari şi minerii din Valea Jiului. Au urmat trei zile de coşmar, violenţe, ilegalităţi şi manifestări dictatoriale. Peste o mie de oameni au fost reţinuţi şi arestaţi de pe străzi, de la serviciu sau de la domiciliu. Aproape 800 de oameni au fost răniţi în incidentele de stradă şi au fost înregistrate numeroase decese prin împuşcare.” (România liberă – 14 iunie 2004).


Oameni bătuţi cu sălbăticie,împuşcati, legaţi în lanţuri, omorâţi în bătaie - cu răngi, topoare, lanţuri de fier, ciomege; oameni morţi, cu feţele arse cu acid, ca să nu fie identificaţi; oameni dispăruţi, care nu au mai fost găsiţi niciodată - elevi, studenţi, tineri. TAB-uri, mitraliere, elicoptere, scutieri, armată, focuri de armă asupra populaţiei, incendii, crime, jafuri, violuri, devastări, arestări arbitrare şi fără mandat la sfârşit de mileniu II - nu este Irakul asediat, este Bucureşti, capitala unei Românii care încetase de a mai fi un stat pe harta Europei [...].
1024 arestări ilegale, 746 răniţi, 3500 oameni bătuţi, 1466 cartuşe trase. Oficial, au existat 7 morţi. Neoficial, 188 de morţi din zilele 13-15 iunie 1990
.” (www.mineriada.org)

Remember 13-15 iunie...

joi, 9 octombrie 2008

Mai sondăm cinci minute şi plecăm acasă

Potrivit unui studiu salarial, realizat de Mercer, una dintre cele mai mari companii de consultanţă în resurse umane la nivel global şi citat de HotNews. Angajaţii din companiile private din Bucureşti şi Ilfov au un salariu mediu brut lunar de 1.450 de euro. La nivel de ţară, salariul mediu lunar net al angajaţilor din eşantionul analizat de studiul Mercer este de 1.000 de euro. Însă în condiţiile în care majoritatea companiilor acordă bonusuri şi beneficii angajaţilor, veniturile lunare pot fi cu mult mai mari.

Unde aţi făcut sondajul, fraţilor? Ce eşantion aţi chestionat? Salariu mediu net de 1000 de euro pe ţară în sector privat? Mie unul nu-mi vine să cred.
Ce ţi-e şi cu sondajele şi statisticile astea. Haideţi să vă dau un exemplu. În urma unui sondaj de opinie, s-a ajuns la concluzia că cel mai periculos loc este patul. De ce? Una din întrebări era: „Care credeţi că este locul unde mor cei mai mulţi oameni? Cele mai multe răspunsuri au fost „în pat”. Concluzia: cel mai periculos loc este patul. Corect?
Sau... Potrivit statisticilor, în România fiecare persoană consumă 10 kg de carne de porc pe lună. Asta înseamnă ca e bine. Statistic. Vă spun eu ce înseamna... Jumătate consumă 20 de kg pe lună, iar ceilalţi nici un gram. Cam aşa stă treaba şi cu salariile.
Mai sondăm cinci minute şi plecăm acasă.

miercuri, 8 octombrie 2008

A zburat şi... a zburat

În urma gafelor, realizate rând pe rând de Cristian Adomniţei, premierul Tăriceanu l-a demis, ieri, pe ministrul educaţiei. În locul acestuia, la Ministerul Educaţiei a fost propus liberalul Anton Anton, preşedintele Autoritătii Naţionale de Cercetare. Traian Basescu a semnat decretul de numire a lui Anton Anton în funcţia de ministru.

Ce şi-a spus premierul Tăriceanu: jap dau unu afară şi poate se potolesc sindicatele. Ce a avut dom’le cu mirele Adomniţei? Mare brânză că a împrumutat şi el elicopterul Internelor să ajungă la cununie. Da ce-aţi fi vrut? Să rămână biata mireasă de pomină? Dar alţii, care zboară prin aerul şi pe şoselele patriei către amante folosind baza materială a instituţiilor? Adomniţei măcar a dovedit a fi un bun familist. Da’ ce, să înceapă viaţa de familie cu stângul? Mai bine cu dreptul de a zbura pân’ la cununie. Şi a zburat.

Ziua fără maşini, la Reşiţa

Conform principiului Mersul pe jos face piciorul frumos,

în fiecare an, pe 22 septembrie, întreaga lume marchează Ziua fără Maşini.
Astfel, timp de 24 de ore, în Ziua fără Maşini, peste 1.600 de orase din statele membre ale Uniunii Europene au interzis accesul automobilelor pe arterele principale, cu scopul de a-i convinge pe şoferi să renunţe la deplasarea cu maşina, în schimbul transportului în comun, zone pietonale sau piste pentru biciclete.


Ce a fost la Reşiţa pe Bulevardul Republicii, păzit de poliţişti comunitari să nu-l calce vreo roată spurcată? Haos. O mişcare browniană de copii, care mai de care mai iuţi şi imprevizibili. Unii pe role, alţii pe biciclete sau trotinete. Haos total. Cei mici străbăteau bulevardul în absolut toate direcţiile posibile făcând jaloane cu trecătorii. Nu ştiai ce să fereşti mai întâi tricicleta din dreapta sau Pegasul din stânga. La un moment dat, pe lângă un poliţist comunitar, ce păzea o barieră, trece un cârd gălăgios de copii, pe doua roţi, înjurându-se de mama focului. Dacă aş reproduce cuvintele la emisiunea în direct de la radio, m-aş trezi cu amenzi din partea CNA mai mari decât Diaconescu de la OTV. Şi gardianul ce făcea? Păzea!

Printre toţi aceştia, tramvaiul şi maşina poliţiei cu girofare. Emoţionant. Se aude un anunţ din difuzoarele, amplasate de primărie, ce-ţi spărgeau timpanele: Copii, nu va ţineţi de tramvai, nu este voie! Mişto. Bine că nu a zis: copii nu mai trageţi de vestonul domnului poliţist, şi tu! Ăla cu şapca roşie, dă-te jos de pe capota maşinii. Lasă girofarul!

Să nu mai vorbesc de şoferii supăraţi, care, unii, habar nu aveau ce se întâmplă.

Daţi-mi voie, cu această ocazie, să felicit organizatorii.