Constat cu uimire şi plăcută surprindere că suntem un popor cu oameni aleşi. Nu la alegeri, ci aleşi de Cel de sus să ne conducă. Precum a existat un singur Iisus, Buddha, Mahomed. Doar un Gandhi, Einstein, Hitler, Hemingway, Rahmaninov sau Durer. După cum există doar un singur Michael Jackson, Robert de Niro sau Steven Spielberg, iată că în România există doar unii care pot, ştiu şi vor să conducă.
O iau de la capăt şi din nou afirm că sunt uimit cum Guvernul prinde forme cu aceleaşi nume de acum patru, cinci, şase ani. Aceleaşi personaje, aceiaşi aşa-zişi politicieni. Nici măcar nu mai este valabilă spusa “alţi actori, aceeaşi piesă”, pe naiba, e aceeaşi piesă şi ACEIAŞI actori. Şi după cum uram, acum o săptămână – “bine te-am regăsit FSN”, iată că acum se reformează parţial Guvernul de acum câţiva ani. Parcă ieri citeam despre ministresa Educaţiei poreclită Abramburica, sau despre semi-bărbăţia ministrului agricol pierdută (sau dobândită?) la o partidă de vânătoare.
Constat astfel că în România noastră postrevoluţionară NU mai sunt alţi profesionişti, oameni de valoare, care să poată conduce ţara şi ministerele, decât un grup restrâns format din aceleaşi figuri. Aşadar au fost alegeri, la care eu nu am votat. Şi bine am făcut. Se pare că pentru a schimba ceva în clasa politică românească va trebui să votăm partide din alte ţări sau să emigrăm.
Şi acum linişte... să-i lăsăm să conducă... să ne conducă... pe cele mai înalte culmi ale democraţiei... lor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu