Postez un articol care circulă pe net şi care mi se pare genial... Nu ştiu cine l-a scris, eu doar l-am aranjat puţin şi l-am pus în pagină.
Născuţi la începutul anilor 70-80, vedem acum în anul 2007 cum casa părinţilor noştri este de 50 de ori mai scumpă decât atunci cand au cumpărat-o şi realizăm că noi o să plătim pentru casele noastre în jur de 50 de ani. Nu avem amintiri despre primii paşi pe lună, nici despre războaiele mondiale, dar avem cultură generală, pentru că asta însemna ceva odată.
Suntem ultima generaţie care a jucat "Ascunsa" ,"Castel", "Raţele şi vânătorii", "Ţară, ţară! Vrem ostaşi","Prinsa" ,"Pac Pac", "Hoşii şi vardiştii", ultimii care au folosit telefoanele cu fise, dar primii care închiriam un video şi ne uitam la filme închişi în casă, primii care am văzut desene animate color, primii care am renunţat la casete audio şi le-am inlocuit cu CD-uri.
Noi am purtat jeanşi elastici, pantaloni evazaţi, geci de blugi de la turci sau de la sârbi.
Noi nu am dat examene de Capacitate, nu am dat teste grile la admitere.
Noi am fost ultimii "Şoimi ai Patriei" şi ultimii "Pioneri".
La grădiniţă am învăţat poezii în româneşte şi am cântat Mulţi Ani Trăiască, nu Happy Birthday la aniversări.
Am sorbit din ochi Sclava Isaura, Beverly Hills ,Melrose Place , Twin Peaks, Dallas.
Noi am ascultat şi AC DC, şi Metallica, şi Ace of Base, şi DJ Bobo, şi Michael Jackson, şi Take That, şi încă nu auzisem de manele, singurele melodii de joc fiind horele la chefuri, la care nimeni nu ştia paşii,dar toţi dansam.
Dar, spre deosebire de copiii de azi, am auzit atât de Abba, şi de Queen, cât şi de 50 Cent şi Britney Spears.
Am citit "Licurici", "Pif", şi am băut Cico şi Zmeurata, şi ni s-a părut ceva extraordinar cand au apărut primele sucuri "de la TEC" fără să ne fie teamă că "au prea multe E-uri". Noi am băut prima Coca-Cola la sticlă şi am descoperit internetul. Noi nu ne dădeam bip-uri, ci ne fluieram să ieşim afară, noi nu aveam dolby surround, ci tăceam ca să auzim acţiunea filmului, nu aveam Nintendo sau Playstation, ci jocuri tetris de care ne plictiseam la o lună după ce le cumpăram. Noi suntem cei care inca au mai "cerut prietenia", care încă roşeam la cuvântul "sex", care dădeam cu banul care să intre în farmacie să cumpere prezervative, pe care apoi sa le umplem cu apă şi să le aruncăm în capul colegilor, care am completat mii de oracole.
Este uimitor că mai suntem în viaţă, pentru că noi am mers cu bicicleta fără cască, genunchiere şi cotiere, nu am avut scaune speciale în maşini, nu am aruncat la gunoi bomboanele care ne cădeau din greşeala pe jos, nu am avut brichete cu capac special să nu fie folosite de copii, nu ne-am spălat pe mâini după ce ne-am jucat cu câinii şi pisicile din cartier, nu am ţinut cont de câte lipide şi glucide mâncăm, părinţii noştri nu au "child proof" în case, ne-au trimis să cumpărăm bere şi vin de la alimentara, şi câte un pachet de ţigări de la tutungerie.
Noi am auzit cum s-a tras la Revoluţie, noi am fost martorii a trei schimbări de bancnote şi monede, noi am râs la bancuri cu Bulă, noi am fost primii care au auzit-o pe Andreea Esca la Pro TV, şi am văzut prima dată MTV.
Suntem o generaţie de învingatori?
vineri, 28 noiembrie 2008
miercuri, 26 noiembrie 2008
miercuri, 12 noiembrie 2008
Soldaţii români, atacaţi de Piranha
Întrucât au probleme tehnice, Piranha, transportoarele trimise recent în Afganistan sunt folosite de soldaţii români doar prin baza militară, fără a ieşi în misiuni de patrulare, scrie Cotidianul.
Ministrul Apărării, Teodor Meleşcanu, citat de NewsIn, a dat asigurări că singurele neajunsuri apărute la transportoarele Piranha sunt legate de integrarea dintre transportor, turelă şi mitralieră. Totodată, transportoarele sunt lipsite de blindajul suplimentar care, deşi trebuia deja montat, nu a ajuns încă în Afganistan, întrucât ministerul de-abia a finalizat procedurile de licitaţie. Deci, ce să înţelegem? Avem transportoare moderne cu probleme mai peste tot? De altfel, să nu uităm că unul dintre factorii cei mai importanţi care a decis înlocuirea transportoarelor vechi a fost tocmai blindajul neadecvat. Iar acum, aflăm că blindajul modern nu a fost montat fiindcă nu s-a organizat până acum licitaţia. Îţi pocneşte mintea, zău aşa.
Ministrul spune însă că protecţia militarilor români din zona de război nu este însă afectată, chiar dacă transportoarele nu pot fi încă folosite în misiuni în afara taberelor militare, deşi scopul achiziţionării acestor vehicule a fost chiar creşterea siguranţei militarilor români. Normal că siguranţa lor nu este afectată din moment ce nu părăsesc baza militară. Ahaaa, acum m-am prins. Cred că tocmai ăsta era scopul domnilor, ca băieţii să stea liniştiţi şi să se plimbe cu Piranha prin tabără. Oricum, în curând revin acasă.
Ministrul Apărării, Teodor Meleşcanu, citat de NewsIn, a dat asigurări că singurele neajunsuri apărute la transportoarele Piranha sunt legate de integrarea dintre transportor, turelă şi mitralieră. Totodată, transportoarele sunt lipsite de blindajul suplimentar care, deşi trebuia deja montat, nu a ajuns încă în Afganistan, întrucât ministerul de-abia a finalizat procedurile de licitaţie. Deci, ce să înţelegem? Avem transportoare moderne cu probleme mai peste tot? De altfel, să nu uităm că unul dintre factorii cei mai importanţi care a decis înlocuirea transportoarelor vechi a fost tocmai blindajul neadecvat. Iar acum, aflăm că blindajul modern nu a fost montat fiindcă nu s-a organizat până acum licitaţia. Îţi pocneşte mintea, zău aşa.
Ministrul spune însă că protecţia militarilor români din zona de război nu este însă afectată, chiar dacă transportoarele nu pot fi încă folosite în misiuni în afara taberelor militare, deşi scopul achiziţionării acestor vehicule a fost chiar creşterea siguranţei militarilor români. Normal că siguranţa lor nu este afectată din moment ce nu părăsesc baza militară. Ahaaa, acum m-am prins. Cred că tocmai ăsta era scopul domnilor, ca băieţii să stea liniştiţi şi să se plimbe cu Piranha prin tabără. Oricum, în curând revin acasă.
vineri, 7 noiembrie 2008
It's a good year to be black
Vatican
Biserica Catolică, prin vocea fostului şef al episcopilor americani, susţine că este pregătită pentru a avea în fruntea sa un papă de culoare. Wilton Daniel Gregory, de origine afro-americană, susţine că alegerea lui Barack Obama reprezintă un mare pas pentru umanitate, un semn că în Statele Unite problemele rasei şi ale discriminării sunt de domeniul trecutului.
Hollywood
Actualul James Bond, actorul Daniel Craig, crede că victoria democratului Obama în cursa prezidenţială din Statele Unite este dovada că umanitatea a evoluat şi că este suficient de pregătită pentru ca viitorul interpret al agentului 007 să fie un actor de culoare, scrie The Telegraph.
Vom merge cu colorarea până în pânzele negre, dar mă întreb ce facem cu laptele?
Biserica Catolică, prin vocea fostului şef al episcopilor americani, susţine că este pregătită pentru a avea în fruntea sa un papă de culoare. Wilton Daniel Gregory, de origine afro-americană, susţine că alegerea lui Barack Obama reprezintă un mare pas pentru umanitate, un semn că în Statele Unite problemele rasei şi ale discriminării sunt de domeniul trecutului.
Hollywood
Actualul James Bond, actorul Daniel Craig, crede că victoria democratului Obama în cursa prezidenţială din Statele Unite este dovada că umanitatea a evoluat şi că este suficient de pregătită pentru ca viitorul interpret al agentului 007 să fie un actor de culoare, scrie The Telegraph.
Vom merge cu colorarea până în pânzele negre, dar mă întreb ce facem cu laptele?
vineri, 17 octombrie 2008
Diaconescu a adus la OTV “girofarele” poporului
Aseară, instalat comod în sufragerie, pe canapeaua Drobeta, căreia i-am tăiat picioarele să fie în ton cu moda, dau drumul la televizor şi încep să butonez telecomanda, întrucât filmul cu FemeiaMâţă de pe ProTV nu mă atrăgea deloc. Pac, pac cu butonatul, până când, pac, îmi apar pe ecran trei girofaruri, şi nu girofare cum scria pe ecran. Diaconescu de la OTV nu încetează să mă uimească. Iată-l pe ecran, în direct, evident, cu o nouă achiziţie. Un aparat care depistează minciuna din vorbele oricărei persoane. Adică, te face din vorbe. Pe scurt, cum funcţionează drăcia: se dă drumul la o înregistrare cu persoana, care vorbeşte ce-i trece prin căpăţână. Aparatul, dotat cu un microfon, laptop şi multe sârme şi cabluri, detectează ceva în vocea vorbitorului şi pune în mişcare girofaruri de trei culori, ca semaforul din colţ, doar că una e albastră în loc de verde. Albastru se aprinde şi se învârte dacă subiectul este curat ca lacrima, galben, s-ar putea să mintă, s-ar putea să spună adevărul, şi roşu când o ia complet pe ulei vorbind de cai verzi pe pereţi. Aoleo, mi-am zis, asta da invenţie. Ce-o să mai tremure toţi politicienii cu gurile lor de miere şi faptele lor de îngeri, când vor fi supuse înregistrările lor la aparatul cu girofaruri.
Primul subiect, fostul şef al poliţiei române, în timpul conferinţei de presă în urma scandalului loganelor dotate precum naveta spaţială Discovery. Diaconescu dă drumul la aparat, la casetă şi girofarurile poporului încep să se învârtă ba pe galben, ba pe albastru. Deodată, personajul se ambalează şi declară “am venit aici fiindcă nu am nimic de ascuns”. Brusc, pe ultimul cuvânt, al naibii girofar roşu, începu să lumineze. A urmat Piţurcă, vorbind despre ridicarea sa de pe aeroport, nu în aer, ci la audieri poliţieneşti, pe care sincer nu l-am văzut, aşa că nu ştiu cum s-au învârtit girofarurile, şi, apoteotic, Ceauşescu la aşa-zisul proces. M-am speriat de sinceritatea defunctului până când, la răspunsul acestuia despre conturile în străinătate, roşu! Ia uite, chiar acum, când unele instituţii vroiau să-l scoată sărac şi cinstit. Dar dacă minte girofarul? Pe el cine-l testează?
În final, aş dori să-i propun lui Diaconescu următorul experiment, să dea drumul la aparatul cu girofare şi să spună următoarele: acest aparat detectează întotdeauna minciuna. Să vedem ce culori de “girofare” se vor învârti.
Primul subiect, fostul şef al poliţiei române, în timpul conferinţei de presă în urma scandalului loganelor dotate precum naveta spaţială Discovery. Diaconescu dă drumul la aparat, la casetă şi girofarurile poporului încep să se învârtă ba pe galben, ba pe albastru. Deodată, personajul se ambalează şi declară “am venit aici fiindcă nu am nimic de ascuns”. Brusc, pe ultimul cuvânt, al naibii girofar roşu, începu să lumineze. A urmat Piţurcă, vorbind despre ridicarea sa de pe aeroport, nu în aer, ci la audieri poliţieneşti, pe care sincer nu l-am văzut, aşa că nu ştiu cum s-au învârtit girofarurile, şi, apoteotic, Ceauşescu la aşa-zisul proces. M-am speriat de sinceritatea defunctului până când, la răspunsul acestuia despre conturile în străinătate, roşu! Ia uite, chiar acum, când unele instituţii vroiau să-l scoată sărac şi cinstit. Dar dacă minte girofarul? Pe el cine-l testează?
În final, aş dori să-i propun lui Diaconescu următorul experiment, să dea drumul la aparatul cu girofare şi să spună următoarele: acest aparat detectează întotdeauna minciuna. Să vedem ce culori de “girofare” se vor învârti.
marți, 14 octombrie 2008
13-15 iunie 1990... sau evul mediu post comunist
Procurorii Secţiei de Urmărire Penală şi Criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie au dispus, la data de 10 octombrie 2008, neînceperea urmăririi penale faţă de Ion Iliescu "sub aspectul săvârşirii, în forma participaţiei improprii, a infracţiunilor de omor calificat, omor deosebit de grav şi a tentativelor la cele două infracţiuni, în cauza privind decesul a patru persoane şi rănirea altor trei prin împuşcare în ziua de 13 şi în noaptea de13/14 iunie 1990".
www.youtube.com/watch?v=a3odUFGqne4
Nu am în intenţie să comentez absolut deloc ştirea de mai sus. Citind-o, însă, îmi aduc aminte cu groază de acele zile în care forţa brută a făcut legea într-o ţară, care, cu doar şase luni înainte, şi-a câştigat cu greu libertatea şi democraţia.
Dar cum s-a ajuns la mineriade?
- 28 ianuarie 1990. Miting al partidelor istorice, în Capitală, care adună zeci de mii de oameni îngrijoraţi de semnele tot mai clare de deviere comunistă ale Frontului Salvării Naţionale şi de hotărârea acestuia de a se transforma în partid. Conducerea FSN a organizat o contra-manifestaţie.
- 29 ianuarie 1990. În urma apelurilor lansate la radio şi televiziune, ca muncitorii să vină să apere democraţia şi Frontul, în dimineaţa zilei, Bucureştiul este invadat de peste 5.000 de mineri din Valea Jiului, înarmaţi cu bâte, lanţuri şi alte instrumente de “restabilire a liniştii”. Are loc prima mineriadă.
- 18 februarie 1990. Miting al Opoziţiei, în Piata Victoriei. Diversionişti incită mulţimea pentru a pătrunde în forţă în sediul Guvernului. A doua zi, pe 19 februarie, sunt chemaţi la Bucureşti minerii. Mineriada a doua.
- Efectul discursului lui Ion Iliescu, care a calificat drept golani şi huligani demonstranţii din Piaţa Universităţii, a fost acela că tot mai mulţi oameni au venit în piaţă în ziua de 25 aprilie. Pe faţada Universităţii au fost atârnate portrete ale lui Mihai Eminescu şi pancarte imense, printre care şi una cu punctului 8 al Proclamaţiei de la Timişoara (punctul 8 cerea ca legea electorală să interzică pentru primele trei legislaturi consecutive dreptul la candidatură, pe orice listă, al foştilor activişti comunişti şi al foştilor ofiţeri de Securitate).
- 20 mai 1990. Duminica Orbului. Au loc alegerile parlamentare şi prezidenţiale.
FSN câştigă cu 66%, Ion Iliescu este ales preşedinte cu 85%.
- 13 iunie 1990. Planul de evacuare a Pieţei Universităţii.
“În ziua de 13 iunie 1990, începând cu ora 2.30, câteva mii de poliţişti, militari, pompieri şi agenţi ai Serviciului Român de Informaţii au intervenit, la solicitarea Guvernului, a preşedintelui Ion Iliescu şi a partidului de guvernământ, pentru de manifestanţi a Pieţei Universităţii. Pentru a-şi justifica acţiunile, guvernanţii au implicat în evenimente, folosind manipularea, sindicatele, asociaţiile de revoluţionari şi minerii din Valea Jiului. Au urmat trei zile de coşmar, violenţe, ilegalităţi şi manifestări dictatoriale. Peste o mie de oameni au fost reţinuţi şi arestaţi de pe străzi, de la serviciu sau de la domiciliu. Aproape 800 de oameni au fost răniţi în incidentele de stradă şi au fost înregistrate numeroase decese prin împuşcare .” (România liberă – 14 iunie 2004).
“Oameni bătuţi cu sălbăticie,împuşcati, legaţi în lanţuri, omorâţi în bătaie - cu răngi, topoare, lanţuri de fier, ciomege; oameni morţi, cu feţele arse cu acid, ca să nu fie identificaţi; oameni dispăruţi, care nu au mai fost găsiţi niciodată - elevi, studenţi, tineri. TAB-uri, mitraliere, elicoptere, scutieri, armată, focuri de armă asupra populaţiei, incendii, crime, jafuri, violuri, devastări, arestări arbitrare şi fără mandat la sfârşit de mileniu II - nu este Irakul asediat, este Bucureşti, capitala unei Românii care încetase de a mai fi un stat pe harta Europei [...].
1024 arestări ilegale, 746 răniţi, 3500 oameni bătuţi, 1466 cartuşe trase. Oficial, au existat 7 morţi. Neoficial, 188 de morţi din zilele 13-15 iunie 1990.” (www.mineriada.org)
Remember 13-15 iunie...
www.youtube.com/watch?v=a3odUFGqne4
Nu am în intenţie să comentez absolut deloc ştirea de mai sus. Citind-o, însă, îmi aduc aminte cu groază de acele zile în care forţa brută a făcut legea într-o ţară, care, cu doar şase luni înainte, şi-a câştigat cu greu libertatea şi democraţia.
Dar cum s-a ajuns la mineriade?
- 28 ianuarie 1990. Miting al partidelor istorice, în Capitală, care adună zeci de mii de oameni îngrijoraţi de semnele tot mai clare de deviere comunistă ale Frontului Salvării Naţionale şi de hotărârea acestuia de a se transforma în partid. Conducerea FSN a organizat o contra-manifestaţie.
- 29 ianuarie 1990. În urma apelurilor lansate la radio şi televiziune, ca muncitorii să vină să apere democraţia şi Frontul, în dimineaţa zilei, Bucureştiul este invadat de peste 5.000 de mineri din Valea Jiului, înarmaţi cu bâte, lanţuri şi alte instrumente de “restabilire a liniştii”. Are loc prima mineriadă.
- 18 februarie 1990. Miting al Opoziţiei, în Piata Victoriei. Diversionişti incită mulţimea pentru a pătrunde în forţă în sediul Guvernului. A doua zi, pe 19 februarie, sunt chemaţi la Bucureşti minerii. Mineriada a doua.
- Efectul discursului lui Ion Iliescu, care a calificat drept golani şi huligani demonstranţii din Piaţa Universităţii, a fost acela că tot mai mulţi oameni au venit în piaţă în ziua de 25 aprilie. Pe faţada Universităţii au fost atârnate portrete ale lui Mihai Eminescu şi pancarte imense, printre care şi una cu punctului 8 al Proclamaţiei de la Timişoara (punctul 8 cerea ca legea electorală să interzică pentru primele trei legislaturi consecutive dreptul la candidatură, pe orice listă, al foştilor activişti comunişti şi al foştilor ofiţeri de Securitate).
- 20 mai 1990. Duminica Orbului. Au loc alegerile parlamentare şi prezidenţiale.
FSN câştigă cu 66%, Ion Iliescu este ales preşedinte cu 85%.
- 13 iunie 1990. Planul de evacuare a Pieţei Universităţii.
“În ziua de 13 iunie 1990, începând cu ora 2.30, câteva mii de poliţişti, militari, pompieri şi agenţi ai Serviciului Român de Informaţii au intervenit, la solicitarea Guvernului, a preşedintelui Ion Iliescu şi a partidului de guvernământ, pentru
“Oameni bătuţi cu sălbăticie,împuşcati, legaţi în lanţuri, omorâţi în bătaie - cu răngi, topoare, lanţuri de fier, ciomege; oameni morţi, cu feţele arse cu acid, ca să nu fie identificaţi; oameni dispăruţi, care nu au mai fost găsiţi niciodată - elevi, studenţi, tineri. TAB-uri, mitraliere, elicoptere, scutieri, armată, focuri de armă asupra populaţiei, incendii, crime, jafuri, violuri, devastări, arestări arbitrare şi fără mandat la sfârşit de mileniu II - nu este Irakul asediat, este Bucureşti, capitala unei Românii care încetase de a mai fi un stat pe harta Europei [...].
1024 arestări ilegale, 746 răniţi, 3500 oameni bătuţi, 1466 cartuşe trase. Oficial, au existat 7 morţi. Neoficial, 188 de morţi din zilele 13-15 iunie 1990.” (www.mineriada.org)
Remember 13-15 iunie...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)