Cine-i tristu'?

Zilele trecute, pe una din Antene, se difuza o emisiune cu farse. În afară de faptul că mi se par absolut stupide astfel de show-uri, la ediţia cu pricina, printre alţi fraieriţi, l-am remarcat pe primarul general al Capitalei, Sorin Oprescu. Farsa în sine nu face parte din discuţia aceasta, aşa că mă voi referi strict la atitudinea marelui om politic. Ei bine, iritat de faptul că rămăsese blocat într-o încăpere, nu mai prididea să îi înjure pe cei de afară. Tot al cincilea cuvânt era un bip. “F***-vă în cap, mă!”, era refrenul edilului-şef, de altfel un exemplu pentru comunitate. “Măi tristule!”, îl gratula pe cel responsabil cu deblocarea uşii. Halal domn intelectual, astea-s vorbe de politician, expresii de medic primar? Sau primar medic? Îmi imaginez convorbirea de la capul unuia întins pe masa de operaţie: soro, dă încoa bisturiul mă, f***** -n cap, şi tu bă, ăla cu masca pe figură, bagă o geană pe aparate mă tristule, să nu ne crape ăsta.
La mai mare dom’ primar, triştii vă salută... şi au drept de vot.

Neurovizion

Deşi am spus că nu voi mai urmări “Eurovision, the song contest” (îmi aminteşte de goooolden staaaaag), iaca că sâmbătă seara m-am proţăpit în faţa tv-ului să o văd pe fata balcanică performând. Nu am vrut să mai urmăresc porcăria de concurs din pricina aruncării, acum peste zece ani, pe ultimele locuri, a piesei, a superbei piese, Dincolo de Nori – Holograf. Şi, dintr-un masochism desăvârşit, am urmărit, până la ultima cântare, neurovizionul rusesc. Nu am de gând să comentez organizarea şi nici desfăşurarea evenimentului, ci doar faptul că acest aşa-zis concurs nu este altceva decât o mare porcărie politică. Dincolo de prestaţia artistică, se află notorietatea ţării reprezentate. Este clar că nu s-a votat actul artistic, valoarea, ci doar pasional. În afara punctelor din Moldova şi Spania, nu am reuşit mai nimic. De ce? Fiindcă aşa ne vede lumea! Concluzii:
1. Eurovisionul este o porcărie politică şi sper ca România să nu mai participe niciodată.
2. Suntem percepuţi în lume ca vai de noi, mici ca prim-ministrul.

Arbeit macht frei(er)

După ce au silit zeci de mii de firme să se închidă din pricina impozitului forfetar, onor Guvernul s-a gândit că totuşi ar putea renunţa la acest tip de fiscalitate pentru micii investitori. Constat că suntem ţara experimentelor. Însă făcute nu pe cobai, ci pe oameni, pe proprii cetăţeni. Şi nu de oameni de ştiinţă, ci de politicieni. Departe de mine aprobarea atrocităţilor mengheliene, însă îmi permit o comparaţie. Oamenii puterii, deţinătorii frâielor, cuţitului, pâinii, conduc ţara experimentând. Iar dacă până acum experimentele vizau, de exemplu, Învăţământul, Poliţia sau Armata, acum, din disperarea strângerii de bani, ele se abat asupra întregii Românii. Acea Românie a fraierilor care muncesc pe doi lei, a proştilor care-şi plătesc dările, a micilor patroni care au încropit o langoşerie. Şi lucrurile continuă, bomba mai sare încă...
Zilele acestea am prins un zvon care mi-a zburlit părul pe şira spinării: românul de rând se va pensiona la 72 de ani dacă e bărbat şi la 70 dacă e femeie. E râsu’ plânsu’. Doamne, vă imaginaţi vreunul din voi la 72 de ani călare pe vreo schelă, şofer de tir, cărând cu spinarea cartoane cu cico, prezentând ştirile la TV? Va fi ţara zombilor, cei din schimbul trei vor fi confundaţi cu moroii. Pe mulţi îi vor duce la lucru cu roaba. Şi asta pentru ca statul să strângă bani. Bani de la amărâţi pentru regii asfaltului. Iar dacă evoluţie înseamnă selecţie naturală, ei bine, în câţiva ani plaiurile mioritice vor număra doar trei categorii de cetăţeni: politicienii, afaceriştii deştepţi şi bugetarii.