Sondaj ciudat

http://www.sondaje.ro/survey.aspx?id=22

Un exemplu tipic de sondaj buimăcitor. Eu cel puţin nu înţeleg nimic din el. Dacă vrei să răspunzi afirmativ la întrebare, unde aplici? Pe vot sau pe alb?

Nume şi "pronume"

Trecând cu ochii peste o ştire dintr-un ziar, constat că viaţa bate filmul. Mai precis, numele reale le bat pe cele date de dramaturgi personajelor inventate. Ştiu că nu e frumos să râdem de nume sau defecte fizice, că de... aşa ne-a-nvăţat la şcoală, dar nu mă pot abţine. Cu scuzele de rigoare, iată titlul:
Vili Pasăre şi Roberto Păducel, denunţaţi de Titina Pitropu
Şi culmea, autoarea articolului se numeşte Mirabela Bubatu.

Pe vârfuri

Am avut un sentiment de jenă când Boc, prim-ministrul României, a fost surprins de aparatele foto ridicându-se pe vârfuri la o poză de grup. Am spus poză... nu mai râdeţi. Jena m-a cuprins şi mai tare când acelaşi Boc, prim-ministrul României, intervine într-o emisiune, în direct, pentru a se disculpa. Jenant! Avea două variante de a proceda. Prima ar fi fost, evident, cea în care nu trebuia să intervină în emisiune. A doua, varianta Becali îi spun eu, în care intervine şi o dă pe glumă… hai mă băieţi, ce draku, am încercat sa fiu şi eu mai mare ca gagica din stânga mea. A ales-o pe cea proastă, a treia. Normal că proastă, pentru că chiar (cacofonie intenţionată) preşedintele Băsescu face mişto de statura lui.
Am să trec peste Boc şi mă voi referi la atitudinea unora de a încerca să pare ceea ce nu sunt. Este în sângele unora să impresioneze: nu au covoare în casă, dar au telefon mobil. Atitudinea asta balcanică, precum osmoza, pleacă de la individ şi ajunge la a fi percepută ca atitudine de ţară.
Nu vă ridicaţi pe vârfuri, ci fiţi voi înşivă. Be yourself.

P.S. Cred că episodul va rămâne în istorie sub numele de Principiul Boc

Gândul lui Oprescu

Primarul general al Capitalei, Sorin Oprescu, anunţă, într-un interviu pentru Gândul, că nu va candida pentru Cotroceni anul acesta şi că-l va susţine pe Crin Antonescu. Primarul general spune că va fi alături de Crin, ca o „replică morală” a gestului făcut de acesta în vara lui 2008, atunci când liberalul l-a susţinut în campania pentru Primăria Generală, împotriva tuturor politicienilor care luptau contra sa.
(Gândul - 24 martie 2009)

Spre Cotroceni II

Dacă ratez această misiune (preşedinţia României - n.n), de a reprezenta valorile PNL sau spiritul lui în competiţia prezidenţială, la ce îmi mai trebuie putere după aia? Ca să fac ce? Să pun deputaţi data viitoare când vor fi alegeri sau eventual să mai numesc nişte miniştri când mai venim la guvernare? Nu vreau să fiu un preşedinte al partidului ca să pun miniştri şi să împart deputaţi şi eventual să arbitrez conflicte din filiale.

(Crin Antonescu - Realitatea TV, 21 martie 2009)

Echinocţiu insomniac

Azi, 21 martie, trecem la condiţia de primăvară. Astronomic vorbind, nu social sau politic. Echinocţiul de primăvară. Adică ziua este egală cu noaptea. Tot 21 martie este considerată (din 1991) Ziua internaţională a combaterii insomniei... sau, altfel spus, Ziua Insomniei. Aşa că, va trebui sărbătorită. Cum? Fiecare după poftă... prin somn sau prin nesomn.
Eu propun, dacă tot e vorba aici de combatere, să fie sărbătorită astfel: cei care dorm ca pruncii după băiţă să stea treji până aţipesc, iar cei cu ochii bulbucaţi de insomnii să bage capu’n pernă şi să îi treacă toate transpiraţiile. Sau ardeţi cu toţii un chef, după care sigur se doarme bine. Că e echinocţiu... nu?

Spre Cotroceni!

În ultima lună a acestui an, după primul mandat de cinci ani, vom alege preşedintele României. La ora actuală, în mod cert, există două curente de opinie: pro Băsescu şi anti Băsescu. Evident campaniile electorale vor fi construite exact pe aceste două idei. Cea pro Băsescu este simplă şi mizează pe electoratul portocaliu care admiră preşedintele jucător, pe Elena Udrea şi şpriţul de la Golden Blitz. De cealaltă parte, în schimb, este interesant ce se întâmplă. Aici, văd trei variante: candidatul PSD, candidatul PNL şi/sau candidatul-surpriză.

Candidatul-surpriză. El este genul de aspirant la fotoliul prezidenţial care va marşa pe voturile indecişilor. Este tipul charismatic ce îşi creează în juru-i o anumită aură şi speră în mobilizarea la vot a celor ce iubesc justiţiarii, eroii.

Candidatul PSD. Lucrurile sunt, cel puţin până acum, clare. Acesta este Mircea Geoană. Lui Năstase i s-a închis, ermetic, posibilitatea candidaturii, odată cu termopanele. Despre Geoană, cu părere de rău, dar nu îl văd absolut deloc caftindu-l pe Băsescu în alegeri.

Candidatul PNL. De fapt bătălia se dă între Tăriceanu, actualul preşedinte liberal, şi Crin Antonescu, pretendentul la fruntea partidului. Cum cel ce va deţine această funcţie, în urma congresului, va fi candidatul pentru Cotroceni, miza este mare. Am urmărit confruntarea de idei a celor doi pe Antena 3 la Sinteza Zilei. În timp ce Crin Antonescu dorea o dezbatere pe tema prezidenţialelor, a programelor, a ideilor, Tăriceanu avea o singură ţintă: umilirea lui Antonescu. Crin Antonescu. Că are absenţe în parlament, că nu şi-a asumat răspundere ministerială, că are doar discursuri condimentate. Se naşte astfel întrebarea: Tăriceanu vrea ca PNL să aibă un candidat împotriva lui Băsescu? Eu cred că nu. Miza lui este simplă. Rămâne preşedintele PNL, candidează şi pierde. Pierde alegerile, dar posibil să aibă înţelegeri. E bun preşedintele-jucător, nu? Şi tot cu părere de rău, ca şi în cazul lui Geoană, nu îl văd pe Tăriceanu la trântă cu Băsescu şi ieşind învingător. Aşteptăm rezultatul alegerilor din PNL.

Păcat că-i păcat

"Noul Cod Penal nu legalizează prostituţia, ci aceasta rămâne în continuare sancţionată contravenţional", a declarat ministrul Justiţiei, Cătălin Predoiu.

Doamnelor şi domnilor, daţi-mi voie să îmi exprim din nou dezamăgirea faţă de politicienii aflaţi la putere. Nelegalizarea prostituţiei nu doar aduce atingere, ci periclitează grav consistenţa şi esenţa planului guvernamental anticriză :). Aceasta fiindcă eu cred că odată cu legalizarea, s-ar fi creat o groază de locuri de muncă. Păcat că unele (sau unii) din cei uitaţi sau rămaşi pe drumuri, însă cu multe datorii, nu sunt lăsaţi să practice o meserie unde nu îţi trebuie CV, studii, pile. Ce ştie omul să facă cel mai bine şi care e cea mai ieftină distracţie… Dar tot păcat ar fi şi dacă ar fi legal. Întortocheate sunt căile Domnului!

Fur, deci exist

Trăiesc tot mai mult cu convingerea că lumea în care trăim astăzi este clădită pe furt. Adică preocuparea fiecăruia este cum să-l fure pe celălalt, şi nicidecum să clădească, să creeze, să ofere. Scopul suprem este banul, de aceea, cum este îngrozitor de greu, aproape imposibil, să te înavuţeşti fiind bun, altruist, iubitor, iată soluţia: şmechereala. Toată existenţa noastră este bazată pe vânzare-cumpărare. Că vinzi ouă, pătrunjel, trupul sau timpul tău, sentimentele sau valorile, maşini furate, luxoase importate, credite sau case, lucrurile sunt simple şi evidente: totul se bazează pe vânzare-cumpărare. Dar, întrebarea este: până unde se consumă actul de vânzare, pur şi simplu, şi de unde începe minciuna. De unde apare furtul. Ei bine apare din dorinţa de căpătuială, de parvenire, de la portar până la patron, politician sau ministeriabil. Aici, actul firesc basculează în cel de şmechereală, furtişag.
Voi face o paranteză: am avut ocazia să trăisc într-o ţară arabă timp de câţiva ani, ce-i drept în anii ‘70. Nu asta e important, ci faptul că a trebuit să vizitez pieţele pentru a cumpăra oarece. Ei bine, în timp ce mulţi europeni evitau astfel de locuri, considerându-le infecte, mizerabile, eu doar de acolo îmi făceam cumpărăturile de bază. Niciun arab nu ar vinde ouă stricate sau orice alt produs alterat fiindcă îi este teamă de Allah. Şi nu sunt vorbe.
Revin şi pun întrebarea: de câte ori nu aţi fost furaţi la magazinele, supermarketurile, “alimentarele” mileniului III? Şi nu e doar fenta patronatului… nu. E şi a angajatului mărunt, ca să plece acasă cu două conserve de peşte în sos tomat. Dar, pe cine fentează, pe cine fură? Pe oameni ca el, oameni care mâine îl fură în altă parte? Simplul angajat fură patronul sau statul prin chiuleală sau cu un top de hârtie, patronul abia aşteaptă să profite de timpul, mintea şi braţele angajatului 24 de ore. Furt, şmechereală şi nu colaborare.
Gata! Să trecem la treabă şi să gândim pe cine fentăm pentru un Q7, să crape vecinii de ciudă.
Baftă!