Mai aveţi încredere?

În mai toate sondajele de opinie româneşti, în care întrebarea era “în cine aveţi cea mai mare încredere?”, pe primele locuri se situau Biserica, Armata şi Presa. Armata, aşadar, era un factor principal de încredere pentru românii, care, de-abia ieşiţi de sub comunism şi democraţie originală, dădeau cu ochii mijiţi de soarele cald şi luminos al capitalismului european. Când colo, printre crize cămătăreşti, gafe ebocale şi răpiri magdiene, românul află că dintr-un depozit al armatei s-au furat zeci de pistoale mitralieră.
De posibilele scenarii sunteţi sătui, fiind amplu disecate de mai toate ziarele şi posturile de televiziune, aşa că eu pun altă problemă: cum este posibil să nu se ştie când s-a întâmplat şi nici măcar câte arme s-au ciordit. Nimeni nu avea inventarul puştilor? Nici seriile? Cei plătiţi cu bani grei care, deh, se “justifică” ţinând cont de responsabilitate, chiar habar nu au? Domnilor generali, colonei, traşi la patru ace când e vorba de vreo paradă, chiar nu ştiţi? Unde eşti tu Ceauşescu? Pe vremea ta nu mişca nici musca într-o cazarmă militară. După trageri se adunau toate tuburile de prin tufe, iar dacă nu erau găsite, băgau soldaţii la târâşuri şi salturi înainte până se răhăţeau cartuşe. Acum? Aflu că există cazarme păzite de firme private de pază... Cum? Ei bine aşa: Soldaţii noştri sunt păziţi de firme de pază... :)))))))
Mai aveţi încredere?

Decreţeii crizei

Deşi, sincer, nu îmi face plăcere să scriu despre criza financiară, iată că am găsit un subiect interesant.
După cum prea bine se ştie, toţi guvernanţii, economiştii, analiştii lumii îşi distrug neuronii în dorinţa de a naşte soluţii, unele viabile, altele extravagante, altele pur şi simplu populiste, fără temei. Tsunami-ul crizei financiare a lovit inevitabil şi Japonia, ţară care în momentul de faţă se afla în plină recesiune economică. Aşa că, mai marii în bani, shogunii a peste 1300 de companii s-au sfătuit la ceas de seară şi au luat hotărârea de a rezolva o problemă majoră a societăţii nipone – natalitatea. Este şi normal, într-o ţară în care se munceşte câte 12 ore pe zi, uneori şi în weekenduri, ca bietul om, întors în sânul familiei de la job, sleit de puteri, să nu îi mai ardă de făcut copii. Soluţia? Să se dea mai mult timp liber japonezilor, însă nu pentru birturi sau distracţii nereproductive. Astfel, patronii trimit angajaţii acasă mai devreme, pentru ca aceştia să petreacă mai mult timp cu familiile, iar soţii să se apropie mai mult unul de celălalt. Mai mult!
În concluzie, peste ani, şi Japonia va avea generaţia ei de decreţei – decreţeii crizei.

Scara de valori?

Am făcut aproape 40 de ani şi sunt un ratat.
De ce? Fiindcă tot ce am învăţat, prin educaţie şi cultură, m-a făcut să fiu bun, cinstit, corect, modest. De multe ori am conflicte verbale cu părinţii mei (care încă mai trăiesc, Har Domnului, şi sunt lucizi) în care le reproşez că m-au educat prost. Foarte prost. Au luat în calcul o scară de valori ireală, utopică.
Eu nu am să mai fac greşeala asta. Am să-mi educ copilul să fie şmecher, să mintă, să aibă tupeu. Lumea în care trăim este carnivoră, a leilor. Ce exemplu a dat Iisus? A fost miel? Unii care se pretind creştini, urmează exemplul lui? În niciun caz. Spun eventual: Doamne dă să mă îmbogăţesc... Doamne dă... dă... şi clar că cer bani, pentru că atât pot să gândească. Nu cer Har, ci bani...
Doamne.. şi eu le doresc bani.. cât mai mulţi bani, să facă ce vor cu ei. Dar le doresc şi înţelepciunea de vedea adevărata valoare, cea care dăinuie.

Vânătoarea de la Balc

Vânătoarea de la Balc a început... vânătoarea de la Balc s-a încheiat...
Chiar ne interesează cum îşi petrec timpul liber multimilionarii lumii? Chiar ne interesează cum căsăpesc animale doar pentru că au bani să o facă?
Avionul care a adus o parte din îmbuibaţi era gata-gata să crape... Credeţi că le-a păsat ălora? Nici măcar nu au realizat că cineva de acolo de sus le-a dat o mică palmă. Au mulţumit pilotului... ha ha... să mulţumească sorţii că stolul de păsări a fost în America şi nu la ei. Dar, data viitoare, poate stolul de păsări va fi mai aproape... Mult mai aproape.

Salarii de România

Iată dovada că românul nu şi-a pierdut umorul, deşi cam negru, şi face o clasificare a salariilor. Bineînţeles a salariilor muritorilor de rând, celelalte fiind într-o singură categorie – salarii Nesimţite.

Salariul Ceapă: îl vezi, îl iei în mână şi îţi dau lacrimile.
Salariul Nenorocit: nu te ajută la nimic, doar te face să suferi, însă nu poţi trăi fără el.
Salariul Dietetic: te face să mănânci din ce în ce mai puţin.
Salariul Ateu: te îndoieşti de existenţa lui.
Salariul Magic: faci câteva mişcări şi dispare.
Salariul Furtună: nu ştii când o să apară şi nici cât o să ţină.
Salariul Umor Negru: râzi ca să nu plângi.
Salariul Prezervativ: îţi taie pofta.
Salariul Impotent: atunci când ai mai multă nevoie te dezamăgeşte.
Salariul Menstruaţie: vine o dată pe lună şi ţine câteva zile.

Vizionare tăcută!

Episod după episod, telenovela “Guvernul” ţine cu ochii lipiţi de ecranele televizoarelor românii abia dezmeticiţi după sărbători şi buimăciţi de crize.
Iată că s-a mai scris un episod din serialul ce bate orice record de audienţă, surclasându-l pe Diaconescu cu Elodia lui, Magda sau Tolea cu tomberonul. În episodul de astăzi - respingerea ordonanţei referitoare la pensionarii-muncitori. Cu această decizie pe tapet, îmi pun întrebarea: ce a făcut, de la învestire, onorat Guvernul? Să facem un mic rezumat, fără a intra în amănunte: a decretat “stare” de urgenţă în problema gazelor ruseşti, a pus un ministru după care acesta a demisionat, a descoperit ape termale în Bucureşti, a dat o ordonanţă neconstituţională. Ce urmează?
Rămâneţi pe recepţie, nu pierdeţi niciun episod, fiindcă nici nu ştiţi cât pierdeţi. Telenovela nu este scrisă din păcate la kilogram, aşa cum se făceau serialele radiofonice în America de Sud, ci este REALITATE! Este viaţa noastră zi cu zi şi povestea reală a aleşilor.
Vizionare tăcută!

Ia mai urlaţi măăăi!

După cum bine aţi remarcat, semne bune anul are.
Peste criza financiară, ruşii ne-au tăiat gazul, iar Guvernul face numai ciudăţenii.

Dacă vă simţiţi stresaţi, iată ce propun cercetătorii britanici ca terapie: urlatul. S-a ajuns la concluzia că terapia prin ţipete este un remediu bun împotriva stresului. Aşa că, mergeţi undeva cu nimeni prin preajmă şi urlaţi precum maimuţa din pădurile ecuatoriale.

Eu am început deja...