Be yourself!

Paradox cultural

2012-02-14T12:00:00.000+02:00

MULTI habar n-au cand a inceput Al Doilea Razboi Mondial, dar TOTI stiu in ce an a fost cea mai grea iarna din Romania.

Timp liber

2011-08-28T18:02:00.001+03:00

Patronilor care oferă în schimbul orelor suplimentare zile libere, le doresc să primească în loc de dividende doar timp liber!

Ia mai supravieţuiţi măi!

2011-08-14T19:22:00.002+03:00

După Bear Gryls şi celălalt supravieţuitor, au apărut şi alte emisiuni de gen: supravieţuire în doi, bărbat şi femeie... Abia aştept să văd Supravieţuire cu bunica, sau Supravieţuire fără mâini.
P.S. Supravieţuire în România o văd zilnic.

National Arena

2011-08-07T08:38:00.007+03:00

Aseară (6 august) a fost inaugurată National Arena. Mii de oameni s-au înghesuit să o vadă şi să-i atingă scaunele cu fundul. Am impresia că am înnebunit cu toţii. Ce să vezi la un stadion gol? Iarba artificială cum creşte? Este ca şi cum ai vizita o sală goală de expoziţii.

Asta îmi aminteşte de Mr. Bean când i s-a prezentat un tablou, acesta a exclamat: "nice frame!" (frumoasă ramă).
Nice People!

Să trăiţi? Bine?

2011-08-02T16:33:00.002+03:00

România, 2011 AD.
Ieri, m-am întâlnit cu o cunoştinţă bolnavă de diabet. Venea de la farmacie. A fost sfătuită să-şi cumpere medicamentele la preţ întreg. Unii bolnavi, fără mari posibilităţi financiare sunt astfel condamnaţi. Şi asta nu e totul. Am aflat că există bătrâni care îşi vând medicamentele obţinute gratuit pentru a-şi cumpăra de mâncare.
Să trăiţi? Bine?

27 de ani

2011-07-24T11:41:00.006+03:00

Dispariţia recentă a cântăreţei Amy Winehouse a determinat presa să o compare cu alţi patru artişti, morţi la vârsta de 27 de ani. Observ astfel, şi alte asemănări, care bineînţeles sunt doar coincidenţe. Janis Joplin, Jimi Hendrix, Jim Morrison (prenumele încep cu J), născuţi toţi în 1943, au trăit din plin frenezia, nebunia mistico-chimico-psihedelică a anilor ’70, celebrii ani Flower Power. Curt Cobain, nu e din ‘43, ci din ‘67, însă şi-a încheiat socotelile tot la 27 de ani.

Din punct de vedere al realizărilor artistice, doar Jim Morrison, cu Doors, a reuşit să imprime şase albume de studio, până la moartea sa, la Paris, în 1971. Janis Joplin a înregistrat patru discuri, cu trei trupe diferite, în timp ce Nirvana lui Curt Cobain şi Jimi Hendrix, trei. Amy, doar două, Frank (2003) şi Back to Black (2006). Extrem de puţine piese, ţinând cont că de-a lungul unei cariere artistice o trupă sau cântăreţ imprimă zece, 20, ba chiar peste 30 de albume. Păcat că au ales liniştea atât de devreme. Sau poate liniştea i-a ales pe ei.

RIP - James Marshall "Jimi" Hendrix, James Douglas "Jim" Morrison, Janis Lyn Joplin, Curt Donald Cobain, Amy Jade Winehouse, and to the other artists who chosed The Other Side.

Aleea "Viitorul reşiţean"

2011-03-20T12:18:00.005+02:00

Primăria Reşiţa a construit un teren de fotbal în mijlocul unui parc.

Ce plan de amenajare... Ce urbanism... Gândire? Cer prea mult.

Băieţii de la primărie... Luaţi-o drept înainte cu elan!

Îngropat!

2011-02-20T11:39:00.004+02:00

Aţi văzut Buried? Filmul? Îl recomand! Un film pe care am vrut să îl văd doar din curiozitate. Ce naiba putea să facă omul ăla acolo, într-un copârşău, timp de 90 de minute. M-a captivat totuşi, iar finalul e demenţial.
Ce m-a distrat, însă, cel mai tare a fost faza cu telefonul de la resurse umane: "Sunteţi încă în viaţă? OK, din acest moment anulăm contractul dvs. de muncă, deci nu mai trebuie să acoperim asigurarea"... Superb!

Parizaki plagiaki

2011-01-25T10:20:00.002+02:00

Reclama romaneasca la Parizaki.(click)

Originala... Gummy Bear Song.(click)

Look Alike

2011-01-23T12:17:00.008+02:00

Mircea Geoana de la PSD

Mark Knopfler de la Dire Straits

2011-01-19T13:01:00.003+02:00

"Înţeleptul nu se arată pe sine şi astfel e luminos, nu îşi dă singur dreptate şi astfel e remarcabil, nu se preamăreşte şi astfel e vrednic de laudă, nu se preaslăveşte şi astfel poate dăinui."

(Lao Zi - Dao De Jing)

Brânzâ, barză, brazdă... frunză

2010-07-30T13:10:00.002+03:00

Chiar nu înțeleg de ce atâtea analize, dezbateri, despre noul-lansat brand de țară. După cum înțelept spunea doamna ministresă a Turismului, Udrea pe numele ei, fiecare român se poate regăsi în logo-ul mișcător, adică animat, nu emoționant. Păi nu trebuiau să se regăsească și ciordeii? Cu cei pe care nu-i reprezintă mâna întinsă, vorba francezului, ci mâna în buzunarul altuia, cum rămâne? Nu e și țara lor? Nu au și ei drept la brand? Iată un logo pentru toți românii. Bravo!

P.S. Să știți că eu mă regăsesc în căciulița de pe â.

Ia mai hipnotizați măi...

2010-07-26T10:52:00.000+03:00

Pe Prima TV am descoperit o nouă (pentru mine) emisiune - Hipnoza, jocurile minții. Am privit, stupefiat, cum hipnotizatorul "transforma" câțiva bieți amărâți (ce-i drept unii păreau ușor retardați) în diverse personaje, făcându-i pe prostovani să se scălămbăie, să vorbească în păsărește sau să presteze tot soiul de oligofrenități de circ ieftin. Unul, care se credea Elvis, a luat mopul, cu care dăduse prin studio precum Elena Udrea, drept stativ de microfon. La comanda prezentatorului-hipnotic, brusc s-a transformat în Shakira. Mopul, nu individul. Și nu credeți că ți-l ia la mozolit, pe mop, nu pe hipnotic, care trebuia luat la palme. Show-ul idiotico-grotesc a continuat probabil, însă am mutat repede pe alt canal, fiindcă sarmalele pe care le-am mâncat la prânz mi-au transmis că ar vrea să vadă și ele emisiunea.
Titlul tâmpeniei televizate este cât se poate de sugestiv - Jocurile minții, unde "minții" vine de la minte. Minte luminată, evident.

Ei vor pamant!

2010-07-18T10:54:00.003+03:00

Auziti, cica aia de la Rosia Montana, Gold Corporation, sunt mana in mana cu unii guvernanti sa exploateze, culmea, nu auru', ci uraniul din subsolul patriei. Extraordinar, pai sa-l ia cu totul, sa ia si uraniul si aurul si pamantul de sub noi, ca ala de deasupra nu o sa-l ia ca pute.

Be yourself!

2010-07-18T02:47:00.001+03:00

The only cribs that we should care for
Are the ones that we are here for
The ones belonging to our children
That do that we do, scar from our wounds

The only cribs that make a difference
Where the magic really happens
Don't come with a Mercedes Benz
Or a wide screen showing nothing
Showing nothing...

I'm sick of home control devices
Sick of sickening home designers
Sick of drugs and gold and strip poles
Sick of homies, sick of poses

Despite the nodding staff that serves you
Despite your name on clothes and perfume
Despite the way the press observes you
You're just people... you're just people...

(Pain of Salvation - Cribcaged)

Moneda guvernamentală

2010-04-21T22:16:00.002+03:00

După îndelungi dezbateri, Guvernul Boc a ajuns la varianta plătirii pensiilor în moneda Botswanei. De asemenea, se are în vedere folosirea aceleiași monede pentru alte categorii sociale reticente la planurile mărețe de guvernare.

Ceapă să fie!

2010-04-20T20:55:00.003+03:00

A apărut o nouă reclamă la MC'D******. Niște tinerei sunt super entuziasmați că sandwichul conține ceapă și șuncă. Heyy! Hoo! Spotul a fost realizat clar de oameni trecuți cu mult de vârsta adolescenței. Chiar credeți că un tânăr moare de plăcere să îngurgiteze ceva cu ceapă înainte de ieșeala cu gagica?
Reclama e suflatul (cu ceapă) al comerțului. Poftă Bună!

2010-03-11T19:50:00.001+02:00

"I don’t want to hear their voices
as long as they vote with their wallets"

Pain of Salvation - Cribcaged

WinMac

2010-02-26T19:54:00.002+02:00

De peste o luna este broadcastuita pe multe posturi TV o reclama la Romtelecom Business Solutions... Nu am gasit-o pe net (am cautat doar un minut) pentru a o posta, insa sper ca o stiti. Primele cadre arata un tip cu un laptop al carui fund este spre noi (al laptopului, nu al tipului). Bun. Dar, pe acel dos (dos, nu DOS) apare, in clar, sigla Apple. Mai departe, spotul publicitar ne spune ca softul licentiat este... Windows. Sunt complet depasit. Va rog dati-mi explicatii...

P.S. Pe calculatorul meu ruleaza Ubuntu (Linux)

avatar

2010-01-27T20:54:00.000+02:00

Am vazut si eu Avatar. Filmul.
Domnilor, acum inteleg de ce este atat de comentat. Este un truc de marketing, pentru ca oameni care nu ar fi avut in cap sa il vada, sa il vada. Filmul este impresionant doar pentru copiii care nu au citit Jules Verne... sau Dune.

Sarbatori Fericite!

2009-12-23T14:23:00.002+02:00

România, în drumul ei către bunăstare

2009-11-08T12:14:00.000+02:00

2gether

2009-11-07T11:58:00.002+02:00

Despre români

2009-10-31T11:46:00.002+02:00

"Majoritatea românilor ratează odată cu maturitatea. Sunt geniali în copilărie, sclipitori și plini de talent în tinerețe și ratați la maturitate."

Mircea Eliade - Nuntă în cer

Tastați 666... invers!

2009-10-23T18:03:00.002+03:00

Astăzi mi-a venit un mass message absolut incredibil pe YM. Eram atenționat că dacă sunt amenințat de un bandit să scot bani de pe card, tot ce trebuie să fac este (în afară de a-mi păstra calmul) să tastez codul PIN invers. Banii vor fi totuși dați de către bancomat, dar Poliția va fi înștiințată că sunt victima unui jaf. Mi-a venit să pocnesc de râs. Păi cum naiba tastez invers codul 1221, de exemplu? După ce a devenit evident că mesajul este o mare tâmpenie, am gugălit și am dat de următorul articol, ce lămurește lucrurile.

Măi băieți cu massuri... mai verificați și voi informația. Și nu din trei surse, cum scrie la carte, ci măcar dintr-una singură, dar credibilă.

Totu-i de ciordit

2009-10-17T12:12:00.005+03:00

Instantaneu surprins în frumoasa reședință de județ Reșița pe numele ei.

Iată că bunii locatari dintr-un bloc din centrul orașului sunt nevoiți să-și lăcătuiască gunoiul, fiind, chiar și acesta, în pericol de a fi ciordit.

Hai la o Tsingtao!

2009-09-28T13:15:00.004+03:00

În România, consumul de bere a scăzut cu zece procente în primul semestru, comparativ cu aceeaşi perioadă a anului trecut.
Apropo de bere, circulă zvonul că ministerul mediului doreşte eliminarea sticlelor şi dozelor, adoptând modelul chinezesc Tsingtao: bere la pungă.

P.S. Mă întreb cum o beau chinezii. Cu beţele?

Colaborare fructuoasă

2009-09-26T13:45:00.001+03:00

Guvernul, în prima sa şedinţă, a stabilit măsurile necesare pentru a realiza o punte peste problemele globale. Astfel, au început lucrările, PSD de o parte, PDL de cealaltă. După aproape un an, iată construcţia:

Amendaţi chiulăii!

2009-09-21T13:42:00.000+03:00

După ce şi-au scremut minţile, legiuitorii au dat de forma finală a Legii educaţiei naţionale. Una din prevederile acesteia este amendarea părinţilor ai căror copii au fost prinşi chiulind de la ore. Cuantumul este de 500 până la 1000 de lei. În afară de faptul că nu îmi dau seama cum se va stabili valoarea amenzii şi nici cum vor încasa dascălii amenzile, nu comentez oportunitatea prevederii, ci doar mă gândesc şi la alţi chiulăi plătiţi din bani publici. Dacă un angajat în aparatul de stat nu poate să dea socoteală pentru chiul, fiindcă oricând există varianta “mersului pe teren”, parlamentarii ar putea să răspundă pentru absenţele nemotivate. Să nu uităm că rostul lor principal acolo este tocmai participarea la şedinţe în vederea legiuirii, nu?

În concluzie, propun să se stabilească şi pentru parlamentari amenzi în bani (plătite din buzunar) pentru chiul. Iar cuantumul să fie proporţional cu averile declarate.

Orizont

2009-08-29T16:36:00.002+03:00

Să îţi vezi limitele este înţelepciune, să le ştii e dumnezeire.

(Am citat din adâncul puţ al gândirii mele)

Trei pentru muzicanţi

2009-08-15T17:25:00.000+03:00

- Într-o noapte, faimosul lutier Stradivarius, ajuns acasă după o beţie straşnică, şi-a propus să construiască o cutie pentru vioară. Aşa s-a născut viola.

- Care este diferenţa dintre contrabas şi violoncel? Primul arde mai mult.

- Care este diferenţa dintre vioară şi violă? Niciuna, capul violonistului e mai mic.

ziua z

2009-07-04T19:35:00.002+03:00

25 iulie - ziua în care trăim bine!

Cine-i tristu'?

2009-05-28T07:37:00.001+03:00

Zilele trecute, pe una din Antene, se difuza o emisiune cu farse. În afară de faptul că mi se par absolut stupide astfel de show-uri, la ediţia cu pricina, printre alţi fraieriţi, l-am remarcat pe primarul general al Capitalei, Sorin Oprescu. Farsa în sine nu face parte din discuţia aceasta, aşa că mă voi referi strict la atitudinea marelui om politic. Ei bine, iritat de faptul că rămăsese blocat într-o încăpere, nu mai prididea să îi înjure pe cei de afară. Tot al cincilea cuvânt era un bip. “F***-vă în cap, mă!”, era refrenul edilului-şef, de altfel un exemplu pentru comunitate. “Măi tristule!”, îl gratula pe cel responsabil cu deblocarea uşii. Halal domn intelectual, astea-s vorbe de politician, expresii de medic primar? Sau primar medic? Îmi imaginez convorbirea de la capul unuia întins pe masa de operaţie: soro, dă încoa bisturiul mă, f***** -n cap, şi tu bă, ăla cu masca pe figură, bagă o geană pe aparate mă tristule, să nu ne crape ăsta.
La mai mare dom’ primar, triştii vă salută... şi au drept de vot.

Neurovizion

2009-05-17T19:31:00.002+03:00

Deşi am spus că nu voi mai urmări “Eurovision, the song contest” (îmi aminteşte de goooolden staaaaag), iaca că sâmbătă seara m-am proţăpit în faţa tv-ului să o văd pe fata balcanică performând. Nu am vrut să mai urmăresc porcăria de concurs din pricina aruncării, acum peste zece ani, pe ultimele locuri, a piesei, a superbei piese, Dincolo de Nori – Holograf. Şi, dintr-un masochism desăvârşit, am urmărit, până la ultima cântare, neurovizionul rusesc. Nu am de gând să comentez organizarea şi nici desfăşurarea evenimentului, ci doar faptul că acest aşa-zis concurs nu este altceva decât o mare porcărie politică. Dincolo de prestaţia artistică, se află notorietatea ţării reprezentate. Este clar că nu s-a votat actul artistic, valoarea, ci doar pasional. În afara punctelor din Moldova şi Spania, nu am reuşit mai nimic. De ce? Fiindcă aşa ne vede lumea! Concluzii:
1. Eurovisionul este o porcărie politică şi sper ca România să nu mai participe niciodată.
2. Suntem percepuţi în lume ca vai de noi, mici ca prim-ministrul.

Arbeit macht frei(er)

2009-05-09T09:55:00.001+03:00

După ce au silit zeci de mii de firme să se închidă din pricina impozitului forfetar, onor Guvernul s-a gândit că totuşi ar putea renunţa la acest tip de fiscalitate pentru micii investitori. Constat că suntem ţara experimentelor. Însă făcute nu pe cobai, ci pe oameni, pe proprii cetăţeni. Şi nu de oameni de ştiinţă, ci de politicieni. Departe de mine aprobarea atrocităţilor mengheliene, însă îmi permit o comparaţie. Oamenii puterii, deţinătorii frâielor, cuţitului, pâinii, conduc ţara experimentând. Iar dacă până acum experimentele vizau, de exemplu, Învăţământul, Poliţia sau Armata, acum, din disperarea strângerii de bani, ele se abat asupra întregii Românii. Acea Românie a fraierilor care muncesc pe doi lei, a proştilor care-şi plătesc dările, a micilor patroni care au încropit o langoşerie. Şi lucrurile continuă, bomba mai sare încă...
Zilele acestea am prins un zvon care mi-a zburlit părul pe şira spinării: românul de rând se va pensiona la 72 de ani dacă e bărbat şi la 70 dacă e femeie. E râsu’ plânsu’. Doamne, vă imaginaţi vreunul din voi la 72 de ani călare pe vreo schelă, şofer de tir, cărând cu spinarea cartoane cu cico, prezentând ştirile la TV? Va fi ţara zombilor, cei din schimbul trei vor fi confundaţi cu moroii. Pe mulţi îi vor duce la lucru cu roaba. Şi asta pentru ca statul să strângă bani. Bani de la amărâţi pentru regii asfaltului. Iar dacă evoluţie înseamnă selecţie naturală, ei bine, în câţiva ani plaiurile mioritice vor număra doar trei categorii de cetăţeni: politicienii, afaceriştii deştepţi şi bugetarii.

Ai, n-ai, dai!

2009-04-16T10:08:00.005+03:00

Grila de impozitare a IMM, inclusa in Ordonanta de Urgenta "cu privire la rectificarea bugetara pe anul 2009 si reglementarea unor masuri financiar-fiscale" a fost publicata in Monitorul Oficial de marti, 14 aprilie. Pragurile de venituri sunt stabilite in RON, cel mai mic impozit anual fiind de 2.200 lei.
Grila de impozitare, asa cum apare in textul final al Ordonantei publicata in MO:

Venituri totale anuale | Impozit minim anual
(lei) (lei)
----------------------------------------------------------------------------
0-52.000================2.200 ----------------------------------------------------------------------------
52.001 - 215.000==========4.300
----------------------------------------------------------------------------
215.001 - 430.000=========6.500
----------------------------------------------------------------------------
430.001 - 4.300.000========8.600
----------------------------------------------------------------------------
4.300.001 - 21.500.000======11.000
----------------------------------------------------------------------------
21.500.001 - 129.000.000====22.000
----------------------------------------------------------------------------
Peste 129.000.001=========43.000
----------------------------------------------------------------------------
Textul complet al ordonanţei aici.

Din nou asistăm la aberaţii guvernamentale. Din tabelul de mai sus, se desprind cel puţin două tâmpenii. Prima este impozitarea unei firme cu cifră de afaceri zero. Firesc ar fi fost ca impozitarea să înceapă cel puţin cu 1. Sub nicio formă nu văd logica impozitării unei firme ţinută în conservare. Practic, îi obligă pe cei cu societăţi fără activitate să le radieze, ceea ce implică, evident, venit la stat, iar dacă proprietarul doreşte ca doar de la anul să înceapă activitatea, va trebui să înfiinţeze o altă firmă, cu toate taxele şi autorizaţiile aferente. Deci, din nou bani la stat. Cea de-a doua aiureală este impozitarea în trepte ceea ce face ca o firmă cu cifra de afaceri de 52000 plus un leu să fie impozitată aproape dublu, cu 4300 de lei în loc de 2200, lucru care se repetă la toate palierele. Un leu în plus, impozit dublu. Bravo Boc.

Secretul autostrăzilor

2009-04-02T10:57:00.001+03:00

Un hotel invizibil va fi lansat în Laponia anul viitor.
Fiecare cameră a hotelului, care va fi amplasată într-un copac, are forma unui cub din aluminiu şi sticlă, suspendat la 15 metri de pământ. Pereţii exteriori ai camerei de sticlă au proprietăţile unei oglinzi, astfel, hotelul este camuflat perfect în mediul înconjurător.
(Realitatea.net – 1 aprilie 2009)

De cum au ajuns noii guvernanţi la Guvern şi la guvernare, mi-am tot agitat neuronii pentru a înţelege calea şi modalităţile de investiţii, pe termen lung, în infrastructură. După ce au criticat de m-am săturat realizarea până acum a numai cinci kilometri de autostradă, au decis în prima fază că zeci de mii de metri se vor aşterne prin relieful patriei. Şi asta în ciuda crizei. Dar ce nu ştiam eu, muritor de rând, că maimarii ţării deţin Secretul Autostrăzilor.
Adus din îndepărtata Laponie, Secretul va fi pus în aplicare, iar peste patru ani, întreaga Românie va fi brăzdată de nenumărate autostăzi. Prima dintre ele, Bumbeşti-Livezeni.

Sondaj ciudat

2009-03-30T18:50:00.005+03:00

http://www.sondaje.ro/survey.aspx?id=22

Un exemplu tipic de sondaj buimăcitor. Eu cel puţin nu înţeleg nimic din el. Dacă vrei să răspunzi afirmativ la întrebare, unde aplici? Pe vot sau pe alb?

Nume şi "pronume"

2009-03-29T11:30:00.003+03:00

Trecând cu ochii peste o ştire dintr-un ziar, constat că viaţa bate filmul. Mai precis, numele reale le bat pe cele date de dramaturgi personajelor inventate. Ştiu că nu e frumos să râdem de nume sau defecte fizice, că de... aşa ne-a-nvăţat la şcoală, dar nu mă pot abţine. Cu scuzele de rigoare, iată titlul:
Vili Pasăre şi Roberto Păducel, denunţaţi de Titina Pitropu
Şi culmea, autoarea articolului se numeşte Mirabela Bubatu.

Pe vârfuri

2009-03-27T16:40:00.003+02:00

Am avut un sentiment de jenă când Boc, prim-ministrul României, a fost surprins de aparatele foto ridicându-se pe vârfuri la o poză de grup. Am spus poză... nu mai râdeţi. Jena m-a cuprins şi mai tare când acelaşi Boc, prim-ministrul României, intervine într-o emisiune, în direct, pentru a se disculpa. Jenant! Avea două variante de a proceda. Prima ar fi fost, evident, cea în care nu trebuia să intervină în emisiune. A doua, varianta Becali îi spun eu, în care intervine şi o dă pe glumă… hai mă băieţi, ce draku, am încercat sa fiu şi eu mai mare ca gagica din stânga mea. A ales-o pe cea proastă, a treia. Normal că proastă, pentru că chiar (cacofonie intenţionată) preşedintele Băsescu face mişto de statura lui.
Am să trec peste Boc şi mă voi referi la atitudinea unora de a încerca să pare ceea ce nu sunt. Este în sângele unora să impresioneze: nu au covoare în casă, dar au telefon mobil. Atitudinea asta balcanică, precum osmoza, pleacă de la individ şi ajunge la a fi percepută ca atitudine de ţară.
Nu vă ridicaţi pe vârfuri, ci fiţi voi înşivă. Be yourself.

P.S. Cred că episodul va rămâne în istorie sub numele de Principiul Boc

Gândul lui Oprescu

2009-03-24T17:15:00.001+02:00

Primarul general al Capitalei, Sorin Oprescu, anunţă, într-un interviu pentru Gândul, că nu va candida pentru Cotroceni anul acesta şi că-l va susţine pe Crin Antonescu. Primarul general spune că va fi alături de Crin, ca o „replică morală” a gestului făcut de acesta în vara lui 2008, atunci când liberalul l-a susţinut în campania pentru Primăria Generală, împotriva tuturor politicienilor care luptau contra sa.
(Gândul - 24 martie 2009)

Spre Cotroceni II

2009-03-22T11:27:00.003+02:00

Dacă ratez această misiune (preşedinţia României - n.n), de a reprezenta valorile PNL sau spiritul lui în competiţia prezidenţială, la ce îmi mai trebuie putere după aia? Ca să fac ce? Să pun deputaţi data viitoare când vor fi alegeri sau eventual să mai numesc nişte miniştri când mai venim la guvernare? Nu vreau să fiu un preşedinte al partidului ca să pun miniştri şi să împart deputaţi şi eventual să arbitrez conflicte din filiale.

(Crin Antonescu - Realitatea TV, 21 martie 2009)

Echinocţiu insomniac

2009-03-21T12:18:00.000+02:00

Azi, 21 martie, trecem la condiţia de primăvară. Astronomic vorbind, nu social sau politic. Echinocţiul de primăvară. Adică ziua este egală cu noaptea. Tot 21 martie este considerată (din 1991) Ziua internaţională a combaterii insomniei... sau, altfel spus, Ziua Insomniei. Aşa că, va trebui sărbătorită. Cum? Fiecare după poftă... prin somn sau prin nesomn.
Eu propun, dacă tot e vorba aici de combatere, să fie sărbătorită astfel: cei care dorm ca pruncii după băiţă să stea treji până aţipesc, iar cei cu ochii bulbucaţi de insomnii să bage capu’n pernă şi să îi treacă toate transpiraţiile. Sau ardeţi cu toţii un chef, după care sigur se doarme bine. Că e echinocţiu... nu?

Spre Cotroceni!

2009-03-16T11:49:00.002+02:00

În ultima lună a acestui an, după primul mandat de cinci ani, vom alege preşedintele României. La ora actuală, în mod cert, există două curente de opinie: pro Băsescu şi anti Băsescu. Evident campaniile electorale vor fi construite exact pe aceste două idei. Cea pro Băsescu este simplă şi mizează pe electoratul portocaliu care admiră preşedintele jucător, pe Elena Udrea şi şpriţul de la Golden Blitz. De cealaltă parte, în schimb, este interesant ce se întâmplă. Aici, văd trei variante: candidatul PSD, candidatul PNL şi/sau candidatul-surpriză.

Candidatul-surpriză. El este genul de aspirant la fotoliul prezidenţial care va marşa pe voturile indecişilor. Este tipul charismatic ce îşi creează în juru-i o anumită aură şi speră în mobilizarea la vot a celor ce iubesc justiţiarii, eroii.

Candidatul PSD. Lucrurile sunt, cel puţin până acum, clare. Acesta este Mircea Geoană. Lui Năstase i s-a închis, ermetic, posibilitatea candidaturii, odată cu termopanele. Despre Geoană, cu părere de rău, dar nu îl văd absolut deloc caftindu-l pe Băsescu în alegeri.

Candidatul PNL. De fapt bătălia se dă între Tăriceanu, actualul preşedinte liberal, şi Crin Antonescu, pretendentul la fruntea partidului. Cum cel ce va deţine această funcţie, în urma congresului, va fi candidatul pentru Cotroceni, miza este mare. Am urmărit confruntarea de idei a celor doi pe Antena 3 la Sinteza Zilei. În timp ce Crin Antonescu dorea o dezbatere pe tema prezidenţialelor, a programelor, a ideilor, Tăriceanu avea o singură ţintă: umilirea lui Antonescu. Crin Antonescu. Că are absenţe în parlament, că nu şi-a asumat răspundere ministerială, că are doar discursuri condimentate. Se naşte astfel întrebarea: Tăriceanu vrea ca PNL să aibă un candidat împotriva lui Băsescu? Eu cred că nu. Miza lui este simplă. Rămâne preşedintele PNL, candidează şi pierde. Pierde alegerile, dar posibil să aibă înţelegeri. E bun preşedintele-jucător, nu? Şi tot cu părere de rău, ca şi în cazul lui Geoană, nu îl văd pe Tăriceanu la trântă cu Băsescu şi ieşind învingător. Aşteptăm rezultatul alegerilor din PNL.

Păcat că-i păcat

2009-03-13T14:20:00.002+02:00

"Noul Cod Penal nu legalizează prostituţia, ci aceasta rămâne în continuare sancţionată contravenţional", a declarat ministrul Justiţiei, Cătălin Predoiu.

Doamnelor şi domnilor, daţi-mi voie să îmi exprim din nou dezamăgirea faţă de politicienii aflaţi la putere. Nelegalizarea prostituţiei nu doar aduce atingere, ci periclitează grav consistenţa şi esenţa planului guvernamental anticriză :). Aceasta fiindcă eu cred că odată cu legalizarea, s-ar fi creat o groază de locuri de muncă. Păcat că unele (sau unii) din cei uitaţi sau rămaşi pe drumuri, însă cu multe datorii, nu sunt lăsaţi să practice o meserie unde nu îţi trebuie CV, studii, pile. Ce ştie omul să facă cel mai bine şi care e cea mai ieftină distracţie… Dar tot păcat ar fi şi dacă ar fi legal. Întortocheate sunt căile Domnului!

Fur, deci exist

2009-03-07T16:30:00.001+02:00

Trăiesc tot mai mult cu convingerea că lumea în care trăim astăzi este clădită pe furt. Adică preocuparea fiecăruia este cum să-l fure pe celălalt, şi nicidecum să clădească, să creeze, să ofere. Scopul suprem este banul, de aceea, cum este îngrozitor de greu, aproape imposibil, să te înavuţeşti fiind bun, altruist, iubitor, iată soluţia: şmechereala. Toată existenţa noastră este bazată pe vânzare-cumpărare. Că vinzi ouă, pătrunjel, trupul sau timpul tău, sentimentele sau valorile, maşini furate, luxoase importate, credite sau case, lucrurile sunt simple şi evidente: totul se bazează pe vânzare-cumpărare. Dar, întrebarea este: până unde se consumă actul de vânzare, pur şi simplu, şi de unde începe minciuna. De unde apare furtul. Ei bine apare din dorinţa de căpătuială, de parvenire, de la portar până la patron, politician sau ministeriabil. Aici, actul firesc basculează în cel de şmechereală, furtişag.
Voi face o paranteză: am avut ocazia să trăisc într-o ţară arabă timp de câţiva ani, ce-i drept în anii ‘70. Nu asta e important, ci faptul că a trebuit să vizitez pieţele pentru a cumpăra oarece. Ei bine, în timp ce mulţi europeni evitau astfel de locuri, considerându-le infecte, mizerabile, eu doar de acolo îmi făceam cumpărăturile de bază. Niciun arab nu ar vinde ouă stricate sau orice alt produs alterat fiindcă îi este teamă de Allah. Şi nu sunt vorbe.
Revin şi pun întrebarea: de câte ori nu aţi fost furaţi la magazinele, supermarketurile, “alimentarele” mileniului III? Şi nu e doar fenta patronatului… nu. E şi a angajatului mărunt, ca să plece acasă cu două conserve de peşte în sos tomat. Dar, pe cine fentează, pe cine fură? Pe oameni ca el, oameni care mâine îl fură în altă parte? Simplul angajat fură patronul sau statul prin chiuleală sau cu un top de hârtie, patronul abia aşteaptă să profite de timpul, mintea şi braţele angajatului 24 de ore. Furt, şmechereală şi nu colaborare.
Gata! Să trecem la treabă şi să gândim pe cine fentăm pentru un Q7, să crape vecinii de ciudă.
Baftă!

Duşul cu pipeta

2009-02-25T12:58:00.000+02:00

„Boc a fost atât de mic, încât maică-sa îi făcea duş cu pipeta de la Rinofug.”
(Corneliu Vadim Tudor – Un show păcătos, Antena 1, 24 februarie 2009)

Mai aveţi încredere?

2009-01-30T14:36:00.001+02:00

În mai toate sondajele de opinie româneşti, în care întrebarea era “în cine aveţi cea mai mare încredere?”, pe primele locuri se situau Biserica, Armata şi Presa. Armata, aşadar, era un factor principal de încredere pentru românii, care, de-abia ieşiţi de sub comunism şi democraţie originală, dădeau cu ochii mijiţi de soarele cald şi luminos al capitalismului european. Când colo, printre crize cămătăreşti, gafe ebocale şi răpiri magdiene, românul află că dintr-un depozit al armatei s-au furat zeci de pistoale mitralieră.
De posibilele scenarii sunteţi sătui, fiind amplu disecate de mai toate ziarele şi posturile de televiziune, aşa că eu pun altă problemă: cum este posibil să nu se ştie când s-a întâmplat şi nici măcar câte arme s-au ciordit. Nimeni nu avea inventarul puştilor? Nici seriile? Cei plătiţi cu bani grei care, deh, se “justifică” ţinând cont de responsabilitate, chiar habar nu au? Domnilor generali, colonei, traşi la patru ace când e vorba de vreo paradă, chiar nu ştiţi? Unde eşti tu Ceauşescu? Pe vremea ta nu mişca nici musca într-o cazarmă militară. După trageri se adunau toate tuburile de prin tufe, iar dacă nu erau găsite, băgau soldaţii la târâşuri şi salturi înainte până se răhăţeau cartuşe. Acum? Aflu că există cazarme păzite de firme private de pază... Cum? Ei bine aşa: Soldaţii noştri sunt păziţi de firme de pază... :)))))))
Mai aveţi încredere?

Decreţeii crizei

2009-01-28T11:53:00.001+02:00

Deşi, sincer, nu îmi face plăcere să scriu despre criza financiară, iată că am găsit un subiect interesant.
După cum prea bine se ştie, toţi guvernanţii, economiştii, analiştii lumii îşi distrug neuronii în dorinţa de a naşte soluţii, unele viabile, altele extravagante, altele pur şi simplu populiste, fără temei. Tsunami-ul crizei financiare a lovit inevitabil şi Japonia, ţară care în momentul de faţă se afla în plină recesiune economică. Aşa că, mai marii în bani, shogunii a peste 1300 de companii s-au sfătuit la ceas de seară şi au luat hotărârea de a rezolva o problemă majoră a societăţii nipone – natalitatea. Este şi normal, într-o ţară în care se munceşte câte 12 ore pe zi, uneori şi în weekenduri, ca bietul om, întors în sânul familiei de la job, sleit de puteri, să nu îi mai ardă de făcut copii. Soluţia? Să se dea mai mult timp liber japonezilor, însă nu pentru birturi sau distracţii nereproductive. Astfel, patronii trimit angajaţii acasă mai devreme, pentru ca aceştia să petreacă mai mult timp cu familiile, iar soţii să se apropie mai mult unul de celălalt. Mai mult!
În concluzie, peste ani, şi Japonia va avea generaţia ei de decreţei – decreţeii crizei.

Scara de valori?

2009-01-21T14:43:00.001+02:00

Am făcut aproape 40 de ani şi sunt un ratat.
De ce? Fiindcă tot ce am învăţat, prin educaţie şi cultură, m-a făcut să fiu bun, cinstit, corect, modest. De multe ori am conflicte verbale cu părinţii mei (care încă mai trăiesc, Har Domnului, şi sunt lucizi) în care le reproşez că m-au educat prost. Foarte prost. Au luat în calcul o scară de valori ireală, utopică.
Eu nu am să mai fac greşeala asta. Am să-mi educ copilul să fie şmecher, să mintă, să aibă tupeu. Lumea în care trăim este carnivoră, a leilor. Ce exemplu a dat Iisus? A fost miel? Unii care se pretind creştini, urmează exemplul lui? În niciun caz. Spun eventual: Doamne dă să mă îmbogăţesc... Doamne dă... dă... şi clar că cer bani, pentru că atât pot să gândească. Nu cer Har, ci bani...
Doamne.. şi eu le doresc bani.. cât mai mulţi bani, să facă ce vor cu ei. Dar le doresc şi înţelepciunea de vedea adevărata valoare, cea care dăinuie.

Vânătoarea de la Balc

2009-01-18T16:21:00.000+02:00

Vânătoarea de la Balc a început... vânătoarea de la Balc s-a încheiat...
Chiar ne interesează cum îşi petrec timpul liber multimilionarii lumii? Chiar ne interesează cum căsăpesc animale doar pentru că au bani să o facă?
Avionul care a adus o parte din îmbuibaţi era gata-gata să crape... Credeţi că le-a păsat ălora? Nici măcar nu au realizat că cineva de acolo de sus le-a dat o mică palmă. Au mulţumit pilotului... ha ha... să mulţumească sorţii că stolul de păsări a fost în America şi nu la ei. Dar, data viitoare, poate stolul de păsări va fi mai aproape... Mult mai aproape.

Salarii de România

2009-01-18T10:35:00.001+02:00

Iată dovada că românul nu şi-a pierdut umorul, deşi cam negru, şi face o clasificare a salariilor. Bineînţeles a salariilor muritorilor de rând, celelalte fiind într-o singură categorie – salarii Nesimţite.

Salariul Ceapă: îl vezi, îl iei în mână şi îţi dau lacrimile.
Salariul Nenorocit: nu te ajută la nimic, doar te face să suferi, însă nu poţi trăi fără el.
Salariul Dietetic: te face să mănânci din ce în ce mai puţin.
Salariul Ateu: te îndoieşti de existenţa lui.
Salariul Magic: faci câteva mişcări şi dispare.
Salariul Furtună: nu ştii când o să apară şi nici cât o să ţină.
Salariul Umor Negru: râzi ca să nu plângi.
Salariul Prezervativ: îţi taie pofta.
Salariul Impotent: atunci când ai mai multă nevoie te dezamăgeşte.
Salariul Menstruaţie: vine o dată pe lună şi ţine câteva zile.

Vizionare tăcută!

2009-01-15T15:32:00.000+02:00

Episod după episod, telenovela “Guvernul” ţine cu ochii lipiţi de ecranele televizoarelor românii abia dezmeticiţi după sărbători şi buimăciţi de crize.
Iată că s-a mai scris un episod din serialul ce bate orice record de audienţă, surclasându-l pe Diaconescu cu Elodia lui, Magda sau Tolea cu tomberonul. În episodul de astăzi - respingerea ordonanţei referitoare la pensionarii-muncitori. Cu această decizie pe tapet, îmi pun întrebarea: ce a făcut, de la învestire, onorat Guvernul? Să facem un mic rezumat, fără a intra în amănunte: a decretat “stare” de urgenţă în problema gazelor ruseşti, a pus un ministru după care acesta a demisionat, a descoperit ape termale în Bucureşti, a dat o ordonanţă neconstituţională. Ce urmează?
Rămâneţi pe recepţie, nu pierdeţi niciun episod, fiindcă nici nu ştiţi cât pierdeţi. Telenovela nu este scrisă din păcate la kilogram, aşa cum se făceau serialele radiofonice în America de Sud, ci este REALITATE! Este viaţa noastră zi cu zi şi povestea reală a aleşilor.
Vizionare tăcută!

Ia mai urlaţi măăăi!

2009-01-08T10:42:00.002+02:00

După cum bine aţi remarcat, semne bune anul are.
Peste criza financiară, ruşii ne-au tăiat gazul, iar Guvernul face numai ciudăţenii.

Dacă vă simţiţi stresaţi, iată ce propun cercetătorii britanici ca terapie: urlatul. S-a ajuns la concluzia că terapia prin ţipete este un remediu bun împotriva stresului. Aşa că, mergeţi undeva cu nimeni prin preajmă şi urlaţi precum maimuţa din pădurile ecuatoriale.

Eu am început deja...

Aho, aho!

2008-12-31T11:01:00.001+02:00

Aho, aho, copii şi fraţi,
Staţi puţin, nu emigraţi,
Peste blog ochii îi daţi
Şi cuvântul mi-ascultaţi.

Iarna-i grea?
Omătu-i mare?
Semne bune anul are
Pentru cei la guvernare.

Încălzire-asta globală
Ne-a băgat pe toţi în boală.
Dar la noi e ger in toate
Cum altfel, cind esti în spate?

Ia mai mânaţi şi nu mâniaţi
Şi vă bucuraţi
De cele de pe masă
Şi de cele de în casă

Ia, cuvântul mi-ascultaţi:
Fericirea n-o aflaţi
Nici pe google de căutaţi.

E mereu în inimă,
Iaca am făcut o rimă,
Precum Guţă cel cântat,
De alţii apreciat.

Iar 2009,
Să vă fie un an vouă
Cu gânduri şi-mpliniri
(Nu le mai daţi de ştiri)
Bucurie, pace-n casă
Şi banii or veni pe masă.

Ia mai mânaţi măi!

Dacă doriţi să revedeţi

2008-12-27T10:06:00.000+02:00

Cum arăta o zi de Crăciun pe vremea comuniştilor?

Pentru a sărbători venirea cu daruri a lui Moş Gerilă, fiindcă aşa l-au poreclit pe Moş comuniştii, pregătirile cu aprovizionarea începeau cu mult înainte. În primul rând îţi socoteai raţiile pe două luni ce ţi se cuveneau de pe cartelă. După care începea adevărata cursă a “făcutului rost”. Trebuia să faci rost de tot ce trebuie: carne, ouă, lapte, portocale, saloane, de-ale gurii. Vreun salam de Sibiu sau două sticle de Pepsi erau mană cerească. Înarmat cu cîteva plase de pânză (pe care oricum le aveai în permanenţă asupra ta) porneai prin oraş în căutare de cozi. Da! De cozi, şi nu de produse. Dacă era o coadă în faţa unui magazin, te puneai liniştit, fiindcă indiferent ce “se dădea”, sigur aveai şi tu nevoie. La acţiunea cu mâncarea participa întreaga familie. Aşa se putea sta, în acelaşi timp, la mai multe cozi (adică ore bune pierdute). Învingătoare, cu plasele pline, familia se reuneşte pentru a socoti captura.

Cu sacii-n căruţă şi merindele pe masă, începea pregătirea pomului de Crăciun, făcut şi el rost (tot Crăciun spun, însă pe atunci, sărbătoarea era una comunistă, a oamenilor muncii liber-cugetători). Din dulap scoteai atent globurile rămase întregi după căzătura bradului de anul trecut, saloanele tari ca piatra, strânse şi nemâncate de vreo patru, cinci ani şi instalaţia de lumini, care trebuia atent testată, verificată şi, mai mult ca sigur, reparată. Mai cu un beculeţ lipsă, mai cu o saloană doar hârtia, mai cu un glob crăpat, bradul prindea formă de sărbătoare.

Seara la televizor, se derula programul sandwich (un rahat între două telejurnale) la care nici nu se aducea vorba de colinde, dar mai să le cânte careva. Aşa că, iar la făcutul rost apelam şi trăgeam o casetă, două, cu colinde de-ale lui Hruşcă sau ale Madrigal-ului. Bucuroşi, ne adunam în jurul bradului comunist şi petreceam cu gândul la Revelion când televizuina română programa momente vesele, dans modern şi şlagăre, iar la ora cinci de dimineaţă, la emisiunea “Iată zorile se-arată”, se cânta Periniţa. În zilele următoare, “Dacă doriţi să revedeţi”.

La Mulţi Ani!

Crăciun fericit!

2008-12-24T10:38:00.000+02:00

Ho, ho, ho

De sunteţi băieţi sau fete
Moşu’ să vă pună în ghete
exact ce vă doriţi
şi la ce poftiţi.

Bradul cu lumânărele
Să spele lumea de rele.
Ţuica, vinul şi friptura
Să vă încălzească gura
Şi pe urmă de-aia dulce,
Cin’ se duce să se culce?

De Crăciun, fiţi fericiţi,
lângă cei iubiţi.
Fiţi bucuroşi,
la chip frumoşi
şi la pungă groşi.

Crăciun Fericit

(Evitaţi consumul de sare, zahăr şi grăsimi… aşa că… beţi, dar numai cât puteţi!)

Despre musical

2008-12-23T10:22:00.001+02:00

TVR 1 şi-a propus să programeze, pentru ziua de Crăciun, puţin după miezul nopţii, o capodoperă a musicalului – Cats.

Aş vrea să vorbesc puţin despre acest gen muzical care, cel puţin în România, nu s-a bucurat de apreciere. O tentativă nefericită a avut loc acum câţiva ani de a pune în scenă Jesus Christ Superstar, cu Horia Brenciu şi alţi câţiva artişti, însă totul a rămas în stadiul de proiect. Păcat.

Music hall la englezi, vaudeville la americanii începutului de secol XX, vodevil, teatru burlesc, la noi, mai ales în perioada interbelică (La Union...). Trec cu fast forward peste Singing in the rain, Vrăjitorul din Oz şi peste “It’s rain in Spain”, şi mă opresc la ceea ce astăzi se numeşte Broadway. Muzica de Broadway. Denumire generică pentru vechiul musical provenită de la celebrul bulevard al oraşului care nu doarme niciodată – New York. Chiar în aceste zile, pe Broadway se joacă Mamma Mia (povestea trupei ABBA), Phantom of the Opera (Andrew Lloyd Webber), The Lion King (Hans Zimmer şi piese de Elton John), Chicago (filmul a fost transmis de curând de un post de televiziune).

Musicalul modern a început, după părerea mea, odată cu Andrew Lloyd Webber (n. 1948) şi odată cu opera Jesus Christ Superstar. Scos pe piaţă în 1970, varianta de lp-vinil (pe atunci nici NASA nu avea CD-uri) avea în distribuţie nume importante ale muzicii: Ian Gillan (Jesus), Murray Head (Judas), Yvonne Elliman (Maria Magdalena), iar la vremea respectivă, ca orice act artistic de avangardă, a stârnit vii controverse.
Există şi o ecranizare, realizată în 1973, în care, din distribuţia iniţială, apare doar Yvonne Elliman. Webber a continuat cu Phantom of the Opera, Cats, Evita (film care, sper, l-aţi văzut). Un musical deosebit este şi Notre Dame de Paris, scris de Richard Cocciante.

Acestea fiind spuse, sper că veţi apleca urechea şi la musicaluri, care, de-a lungul timpului şi-au schimbat forma, devenind adevărate spectacole de muzică, lumină şi balet. Vizionare plăcută!

Fără număr, fără număr

2008-12-22T07:50:00.005+02:00

Ex-miniştrii lui Tăriceanu, după spusele lor în declaraţiile de avere, nu şi-au îngroşat buzunarele în timpul petrecut în Piaţa Victoria. Sunt cinstiţi, mototoli sau mincinoşi? Să răspundă instuţia cu trei litere la întrebare, eu îmi abat atenţia asupra unui proaspăt însurăţel. Fostul ministru al Educaţiei, Cristian Adomniţei, a ajuns pe bune al domniţei. Dacă bani nu a prea câştigat, iar prestigiu deloc, s-a ales, însă, cu o domniţă, şi soţie, pe deasupra. Dar, mai ales cu nunta, care, i-a adus un dar de aproximativ 150.000 de euro. Habar nu am cât a cheltuit ministrul cu paranghelia, dar ştiu precis că transportul nu l-a costat nimic. Fiindcă a zburat direct în braţele domniţei. Şi nu oricum, ci cu un elicopter al Internelor.

A zburat însă şi din Guvern.

Bună afacerea asta cu nunta, însă, muritorii de rând ar trebui să organizeze câte un bairam din an în an pentru a putea trăi din dar.

“Fără număr, fără număr...”
(refren manelistic)

Comemorarea democraţiei româneşti

2008-12-21T18:27:00.001+02:00

Alo… alo… striga Ceauşescu în disperare într-o zi de decembrie ‘89, ziua în care scânteia speranţei românilor pentru libertate s-a transformat într-un foc arzător. Ziua în care fiece român (de bună credinţă, cum se zicea pe atunci) urmărea, activ sau pasiv, cum istoria se scrie chiar în faţa ochilor săi, o istorie care trece, în sfârşit, dincolo de piatra de hotar a democraţiei.
Alo... alo... politicieni români... vă mai amintiţi de Revoluţia română din decembrie 1989? Vă mai amintiţi că tineri, bărbaţi, femei, şi-au dat viaţa sau sănătatea ca voi să fiţi parlamentari sau guvernanţi? Dar nu, nu aţi avut timp pentru comemorări şi aduceri-aminte. Fiindcă potrivit principiului Morţii cu morţii, vii cu viile (sau vilele), eraţi prinşi într-o cu totul altă comemorare – comemorarea democraţiei româneşti.

“Doamne, vino Doamne!
Să vezi ce-a mai rămas din oameni...”
(RIP Vali Sterian)

Miss Camera Deputaţilor

2008-12-19T22:14:00.004+02:00

După săptămâni de negocieri prin cârciumi, după ce un prim-ministru propus de preşedinţie îşi ia jucăriile şi pleacă acasă, după ce un alt prim-ministru e nominalizat de Cotroceni, cam iute şi în disperare, iată că treburile nu au stat, la piaţă, cum au fost împărţite, pardon, negociate. Voiculescu nu a fost dorit pentru vice al Camerei Deputaţilor, aşa că, iaca scandalul. Până la urmă apele s-au liniştit iar fotoliul de şef a fost ocupat, prin vot secret (şi aici mă bufneşte râsul) de Miss România 1994.

Una din realizările trecute în CV-ul europarlamentarului român Roberta Anastase, acum preşedinte al Camerei Deputaţilor, este cucerirea primei poziţii (:)) în concursul Miss România din 1994. Sursa : http://ro.wikipedia.org/wiki/Roberta_Anastase.

Din vasta activitate profesională a Robertei Anastase notăm: cinci luni ca consilier (sic!) la Ministerul Transporturilor în 2000 şi expert parlamentar în 2001 (nu se precizează câte luni din 2001, una, nouă sau 12?). Cam atât din ceea ce înseamnă activitate în administraţia publică sau Parlament. În rest, ceva cercetare în timpul facultăţii şi manager prin societăţi comerciale. Dacă adăugăm la activitatea profesională şi anul naşterii, 1976, avem profilul complet.

Voi încheia cu un citat, reprodus exact:
“Cine sunt eu, dincolo de omul care vorbeşte în Parlamentul European sau care apare la televizor şi în presa scrisă? M-am înrolat în viaţa politică încă din 1991, când aveam 15 ani, şi de atunci sunt membră a Partidului Democrat, fără să fi schimbat barca în funcţie de bătaia vântului. Am parcurs mai toate treptele ierarhice dintr-un partid până a ajunge eurodeputat ceea ce îmi conferă atuul unei experienţe valoroase în ceea ce priveşte modul de structurare şi de organizare al unui partid politic.” (Autoprezentare extrasă din site-ul oficial http://roberta.anastase.eu/)

Informaţii suplimentare (citiţi, că merită): http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/414114/Confesiunile-Robertei-Anastase--fosta-regina-a-frumusetii/

Mândră Corabia, meşter Cârmaciu’

Aleşii Celui de sus

2008-12-18T14:55:00.000+02:00

Constat cu uimire şi plăcută surprindere că suntem un popor cu oameni aleşi. Nu la alegeri, ci aleşi de Cel de sus să ne conducă. Precum a existat un singur Iisus, Buddha, Mahomed. Doar un Gandhi, Einstein, Hitler, Hemingway, Rahmaninov sau Durer. După cum există doar un singur Michael Jackson, Robert de Niro sau Steven Spielberg, iată că în România există doar unii care pot, ştiu şi vor să conducă.

O iau de la capăt şi din nou afirm că sunt uimit cum Guvernul prinde forme cu aceleaşi nume de acum patru, cinci, şase ani. Aceleaşi personaje, aceiaşi aşa-zişi politicieni. Nici măcar nu mai este valabilă spusa “alţi actori, aceeaşi piesă”, pe naiba, e aceeaşi piesă şi ACEIAŞI actori. Şi după cum uram, acum o săptămână – “bine te-am regăsit FSN”, iată că acum se reformează parţial Guvernul de acum câţiva ani. Parcă ieri citeam despre ministresa Educaţiei poreclită Abramburica, sau despre semi-bărbăţia ministrului agricol pierdută (sau dobândită?) la o partidă de vânătoare.

Constat astfel că în România noastră postrevoluţionară NU mai sunt alţi profesionişti, oameni de valoare, care să poată conduce ţara şi ministerele, decât un grup restrâns format din aceleaşi figuri. Aşadar au fost alegeri, la care eu nu am votat. Şi bine am făcut. Se pare că pentru a schimba ceva în clasa politică românească va trebui să votăm partide din alte ţări sau să emigrăm.

Şi acum linişte... să-i lăsăm să conducă... să ne conducă... pe cele mai înalte culmi ale democraţiei... lor.

Politica la români

2008-12-15T16:49:00.003+02:00

Zâmbete, bannere, lumini, minciuni, oameni, bani, Bani, viziuni, televiziuni, promisiuni, pro-misiuni, lege?, pupincurişti, politicieni, uninominale, bale, ţoale, cravate portocalii, costume albastre, tricouri roşii, ouă, roşii, verzi, cai verzi, schimbare?, mentalitate, politică, Europa, popi, răspopiţi, vorbe, slogane, baloane, balcoane, silicoane, scandaluri, săli pline, săli pline?, palme, alegeri, parveniţi, ipocriţi, campanie, şampanie, festivism, patriotism?, primar, primul ar, steguleţe, praf, în ochi?, păr cărunt, mustaţă mijită, bâlbâieli, ploaie, salarii, democraţie, fluturaşi, spirit, luptă, avere, patimă, patimi, pensii, cuvinte, baliverne, candidaţi, taxe, transpiraţie, vot... linişte?

Generaţie de învingători?

2008-11-28T15:41:00.004+02:00

Postez un articol care circulă pe net şi care mi se pare genial... Nu ştiu cine l-a scris, eu doar l-am aranjat puţin şi l-am pus în pagină.

Născuţi la începutul anilor 70-80, vedem acum în anul 2007 cum casa părinţilor noştri este de 50 de ori mai scumpă decât atunci cand au cumpărat-o şi realizăm că noi o să plătim pentru casele noastre în jur de 50 de ani. Nu avem amintiri despre primii paşi pe lună, nici despre războaiele mondiale, dar avem cultură generală, pentru că asta însemna ceva odată.
Suntem ultima generaţie care a jucat "Ascunsa" ,"Castel", "Raţele şi vânătorii", "Ţară, ţară! Vrem ostaşi","Prinsa" ,"Pac Pac", "Hoşii şi vardiştii", ultimii care au folosit telefoanele cu fise, dar primii care închiriam un video şi ne uitam la filme închişi în casă, primii care am văzut desene animate color, primii care am renunţat la casete audio şi le-am inlocuit cu CD-uri.
Noi am purtat jeanşi elastici, pantaloni evazaţi, geci de blugi de la turci sau de la sârbi.
Noi nu am dat examene de Capacitate, nu am dat teste grile la admitere.
Noi am fost ultimii "Şoimi ai Patriei" şi ultimii "Pioneri".
La grădiniţă am învăţat poezii în româneşte şi am cântat Mulţi Ani Trăiască, nu Happy Birthday la aniversări.
Am sorbit din ochi Sclava Isaura, Beverly Hills ,Melrose Place , Twin Peaks, Dallas.
Noi am ascultat şi AC DC, şi Metallica, şi Ace of Base, şi DJ Bobo, şi Michael Jackson, şi Take That, şi încă nu auzisem de manele, singurele melodii de joc fiind horele la chefuri, la care nimeni nu ştia paşii,dar toţi dansam.
Dar, spre deosebire de copiii de azi, am auzit atât de Abba, şi de Queen, cât şi de 50 Cent şi Britney Spears.
Am citit "Licurici", "Pif", şi am băut Cico şi Zmeurata, şi ni s-a părut ceva extraordinar cand au apărut primele sucuri "de la TEC" fără să ne fie teamă că "au prea multe E-uri". Noi am băut prima Coca-Cola la sticlă şi am descoperit internetul. Noi nu ne dădeam bip-uri, ci ne fluieram să ieşim afară, noi nu aveam dolby surround, ci tăceam ca să auzim acţiunea filmului, nu aveam Nintendo sau Playstation, ci jocuri tetris de care ne plictiseam la o lună după ce le cumpăram. Noi suntem cei care inca au mai "cerut prietenia", care încă roşeam la cuvântul "sex", care dădeam cu banul care să intre în farmacie să cumpere prezervative, pe care apoi sa le umplem cu apă şi să le aruncăm în capul colegilor, care am completat mii de oracole.
Este uimitor că mai suntem în viaţă, pentru că noi am mers cu bicicleta fără cască, genunchiere şi cotiere, nu am avut scaune speciale în maşini, nu am aruncat la gunoi bomboanele care ne cădeau din greşeala pe jos, nu am avut brichete cu capac special să nu fie folosite de copii, nu ne-am spălat pe mâini după ce ne-am jucat cu câinii şi pisicile din cartier, nu am ţinut cont de câte lipide şi glucide mâncăm, părinţii noştri nu au "child proof" în case, ne-au trimis să cumpărăm bere şi vin de la alimentara, şi câte un pachet de ţigări de la tutungerie.
Noi am auzit cum s-a tras la Revoluţie, noi am fost martorii a trei schimbări de bancnote şi monede, noi am râs la bancuri cu Bulă, noi am fost primii care au auzit-o pe Andreea Esca la Pro TV, şi am văzut prima dată MTV.
Suntem o generaţie de învingatori?

2008-11-26T09:49:00.001+02:00

Criza este una a conştiinţei.
O crizã care nu mai poate accepta vechile
norme, vechile tipare, tradiţiile străvechi.

Omul încă este brutal, violent, agresiv, avid, competitiv.

Şi... a construit o societate exact după aceste trăsături.

(zeitgeist addendum)

Soldaţii români, atacaţi de Piranha

2008-11-12T12:36:00.001+02:00

Întrucât au probleme tehnice, Piranha, transportoarele trimise recent în Afganistan sunt folosite de soldaţii români doar prin baza militară, fără a ieşi în misiuni de patrulare, scrie Cotidianul.

Ministrul Apărării, Teodor Meleşcanu, citat de NewsIn, a dat asigurări că singurele neajunsuri apărute la transportoarele Piranha sunt legate de integrarea dintre transportor, turelă şi mitralieră. Totodată, transportoarele sunt lipsite de blindajul suplimentar care, deşi trebuia deja montat, nu a ajuns încă în Afganistan, întrucât ministerul de-abia a finalizat procedurile de licitaţie. Deci, ce să înţelegem? Avem transportoare moderne cu probleme mai peste tot? De altfel, să nu uităm că unul dintre factorii cei mai importanţi care a decis înlocuirea transportoarelor vechi a fost tocmai blindajul neadecvat. Iar acum, aflăm că blindajul modern nu a fost montat fiindcă nu s-a organizat până acum licitaţia. Îţi pocneşte mintea, zău aşa.

Ministrul spune însă că protecţia militarilor români din zona de război nu este însă afectată, chiar dacă transportoarele nu pot fi încă folosite în misiuni în afara taberelor militare, deşi scopul achiziţionării acestor vehicule a fost chiar creşterea siguranţei militarilor români. Normal că siguranţa lor nu este afectată din moment ce nu părăsesc baza militară. Ahaaa, acum m-am prins. Cred că tocmai ăsta era scopul domnilor, ca băieţii să stea liniştiţi şi să se plimbe cu Piranha prin tabără. Oricum, în curând revin acasă.

It's a good year to be black

2008-11-07T11:19:00.003+02:00

Vatican
Biserica Catolică, prin vocea fostului şef al episcopilor americani, susţine că este pregătită pentru a avea în fruntea sa un papă de culoare. Wilton Daniel Gregory, de origine afro-americană, susţine că alegerea lui Barack Obama reprezintă un mare pas pentru umanitate, un semn că în Statele Unite problemele rasei şi ale discriminării sunt de domeniul trecutului.

Hollywood
Actualul James Bond, actorul Daniel Craig, crede că victoria democratului Obama în cursa prezidenţială din Statele Unite este dovada că umanitatea a evoluat şi că este suficient de pregătită pentru ca viitorul interpret al agentului 007 să fie un actor de culoare, scrie The Telegraph.

Vom merge cu colorarea până în pânzele negre, dar mă întreb ce facem cu laptele?

Diaconescu a adus la OTV “girofarele” poporului

2008-10-17T11:44:00.000+03:00

Aseară, instalat comod în sufragerie, pe canapeaua Drobeta, căreia i-am tăiat picioarele să fie în ton cu moda, dau drumul la televizor şi încep să butonez telecomanda, întrucât filmul cu FemeiaMâţă de pe ProTV nu mă atrăgea deloc. Pac, pac cu butonatul, până când, pac, îmi apar pe ecran trei girofaruri, şi nu girofare cum scria pe ecran. Diaconescu de la OTV nu încetează să mă uimească. Iată-l pe ecran, în direct, evident, cu o nouă achiziţie. Un aparat care depistează minciuna din vorbele oricărei persoane. Adică, te face din vorbe. Pe scurt, cum funcţionează drăcia: se dă drumul la o înregistrare cu persoana, care vorbeşte ce-i trece prin căpăţână. Aparatul, dotat cu un microfon, laptop şi multe sârme şi cabluri, detectează ceva în vocea vorbitorului şi pune în mişcare girofaruri de trei culori, ca semaforul din colţ, doar că una e albastră în loc de verde. Albastru se aprinde şi se învârte dacă subiectul este curat ca lacrima, galben, s-ar putea să mintă, s-ar putea să spună adevărul, şi roşu când o ia complet pe ulei vorbind de cai verzi pe pereţi. Aoleo, mi-am zis, asta da invenţie. Ce-o să mai tremure toţi politicienii cu gurile lor de miere şi faptele lor de îngeri, când vor fi supuse înregistrările lor la aparatul cu girofaruri.
Primul subiect, fostul şef al poliţiei române, în timpul conferinţei de presă în urma scandalului loganelor dotate precum naveta spaţială Discovery. Diaconescu dă drumul la aparat, la casetă şi girofarurile poporului încep să se învârtă ba pe galben, ba pe albastru. Deodată, personajul se ambalează şi declară “am venit aici fiindcă nu am nimic de ascuns”. Brusc, pe ultimul cuvânt, al naibii girofar roşu, începu să lumineze. A urmat Piţurcă, vorbind despre ridicarea sa de pe aeroport, nu în aer, ci la audieri poliţieneşti, pe care sincer nu l-am văzut, aşa că nu ştiu cum s-au învârtit girofarurile, şi, apoteotic, Ceauşescu la aşa-zisul proces. M-am speriat de sinceritatea defunctului până când, la răspunsul acestuia despre conturile în străinătate, roşu! Ia uite, chiar acum, când unele instituţii vroiau să-l scoată sărac şi cinstit. Dar dacă minte girofarul? Pe el cine-l testează?
În final, aş dori să-i propun lui Diaconescu următorul experiment, să dea drumul la aparatul cu girofare şi să spună următoarele: acest aparat detectează întotdeauna minciuna. Să vedem ce culori de “girofare” se vor învârti.

13-15 iunie 1990... sau evul mediu post comunist

2008-10-14T15:03:00.002+03:00

Procurorii Secţiei de Urmărire Penală şi Criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie au dispus, la data de 10 octombrie 2008, neînceperea urmăririi penale faţă de Ion Iliescu "sub aspectul săvârşirii, în forma participaţiei improprii, a infracţiunilor de omor calificat, omor deosebit de grav şi a tentativelor la cele două infracţiuni, în cauza privind decesul a patru persoane şi rănirea altor trei prin împuşcare în ziua de 13 şi în noaptea de13/14 iunie 1990".

www.youtube.com/watch?v=a3odUFGqne4

Nu am în intenţie să comentez absolut deloc ştirea de mai sus. Citind-o, însă, îmi aduc aminte cu groază de acele zile în care forţa brută a făcut legea într-o ţară, care, cu doar şase luni înainte, şi-a câştigat cu greu libertatea şi democraţia.
Dar cum s-a ajuns la mineriade?

- 28 ianuarie 1990. Miting al partidelor istorice, în Capitală, care adună zeci de mii de oameni îngrijoraţi de semnele tot mai clare de deviere comunistă ale Frontului Salvării Naţionale şi de hotărârea acestuia de a se transforma în partid. Conducerea FSN a organizat o contra-manifestaţie.

- 29 ianuarie 1990. În urma apelurilor lansate la radio şi televiziune, ca muncitorii să vină să apere democraţia şi Frontul, în dimineaţa zilei, Bucureştiul este invadat de peste 5.000 de mineri din Valea Jiului, înarmaţi cu bâte, lanţuri şi alte instrumente de “restabilire a liniştii”. Are loc prima mineriadă.

- 18 februarie 1990. Miting al Opoziţiei, în Piata Victoriei. Diversionişti incită mulţimea pentru a pătrunde în forţă în sediul Guvernului. A doua zi, pe 19 februarie, sunt chemaţi la Bucureşti minerii. Mineriada a doua.

- Efectul discursului lui Ion Iliescu, care a calificat drept golani şi huligani demonstranţii din Piaţa Universităţii, a fost acela că tot mai mulţi oameni au venit în piaţă în ziua de 25 aprilie. Pe faţada Universităţii au fost atârnate portrete ale lui Mihai Eminescu şi pancarte imense, printre care şi una cu punctului 8 al Proclamaţiei de la Timişoara (punctul 8 cerea ca legea electorală să interzică pentru primele trei legislaturi consecutive dreptul la candidatură, pe orice listă, al foştilor activişti comunişti şi al foştilor ofiţeri de Securitate).

- 20 mai 1990. Duminica Orbului. Au loc alegerile parlamentare şi prezidenţiale.
FSN câştigă cu 66%, Ion Iliescu este ales preşedinte cu 85%.

- 13 iunie 1990. Planul de evacuare a Pieţei Universităţii.

“În ziua de 13 iunie 1990, începând cu ora 2.30, câteva mii de poliţişti, militari, pompieri şi agenţi ai Serviciului Român de Informaţii au intervenit, la solicitarea Guvernului, a preşedintelui Ion Iliescu şi a partidului de guvernământ, pentru de manifestanţi a Pieţei Universităţii. Pentru a-şi justifica acţiunile, guvernanţii au implicat în evenimente, folosind manipularea, sindicatele, asociaţiile de revoluţionari şi minerii din Valea Jiului. Au urmat trei zile de coşmar, violenţe, ilegalităţi şi manifestări dictatoriale. Peste o mie de oameni au fost reţinuţi şi arestaţi de pe străzi, de la serviciu sau de la domiciliu. Aproape 800 de oameni au fost răniţi în incidentele de stradă şi au fost înregistrate numeroase decese prin împuşcare.” (România liberă – 14 iunie 2004).

“Oameni bătuţi cu sălbăticie,împuşcati, legaţi în lanţuri, omorâţi în bătaie - cu răngi, topoare, lanţuri de fier, ciomege; oameni morţi, cu feţele arse cu acid, ca să nu fie identificaţi; oameni dispăruţi, care nu au mai fost găsiţi niciodată - elevi, studenţi, tineri. TAB-uri, mitraliere, elicoptere, scutieri, armată, focuri de armă asupra populaţiei, incendii, crime, jafuri, violuri, devastări, arestări arbitrare şi fără mandat la sfârşit de mileniu II - nu este Irakul asediat, este Bucureşti, capitala unei Românii care încetase de a mai fi un stat pe harta Europei [...].
1024 arestări ilegale, 746 răniţi, 3500 oameni bătuţi, 1466 cartuşe trase. Oficial, au existat 7 morţi. Neoficial, 188 de morţi din zilele 13-15 iunie 1990.” (www.mineriada.org)

Remember 13-15 iunie...

Mai sondăm cinci minute şi plecăm acasă

2008-10-09T14:12:00.001+03:00

Potrivit unui studiu salarial, realizat de Mercer, una dintre cele mai mari companii de consultanţă în resurse umane la nivel global şi citat de HotNews. Angajaţii din companiile private din Bucureşti şi Ilfov au un salariu mediu brut lunar de 1.450 de euro. La nivel de ţară, salariul mediu lunar net al angajaţilor din eşantionul analizat de studiul Mercer este de 1.000 de euro. Însă în condiţiile în care majoritatea companiilor acordă bonusuri şi beneficii angajaţilor, veniturile lunare pot fi cu mult mai mari.

Unde aţi făcut sondajul, fraţilor? Ce eşantion aţi chestionat? Salariu mediu net de 1000 de euro pe ţară în sector privat? Mie unul nu-mi vine să cred.
Ce ţi-e şi cu sondajele şi statisticile astea. Haideţi să vă dau un exemplu. În urma unui sondaj de opinie, s-a ajuns la concluzia că cel mai periculos loc este patul. De ce? Una din întrebări era: „Care credeţi că este locul unde mor cei mai mulţi oameni? Cele mai multe răspunsuri au fost „în pat”. Concluzia: cel mai periculos loc este patul. Corect?
Sau... Potrivit statisticilor, în România fiecare persoană consumă 10 kg de carne de porc pe lună. Asta înseamnă ca e bine. Statistic. Vă spun eu ce înseamna... Jumătate consumă 20 de kg pe lună, iar ceilalţi nici un gram. Cam aşa stă treaba şi cu salariile.
Mai sondăm cinci minute şi plecăm acasă.

A zburat şi... a zburat

2008-10-08T11:19:00.001+03:00

În urma gafelor, realizate rând pe rând de Cristian Adomniţei, premierul Tăriceanu l-a demis, ieri, pe ministrul educaţiei. În locul acestuia, la Ministerul Educaţiei a fost propus liberalul Anton Anton, preşedintele Autoritătii Naţionale de Cercetare. Traian Basescu a semnat decretul de numire a lui Anton Anton în funcţia de ministru.

Ce şi-a spus premierul Tăriceanu: jap dau unu afară şi poate se potolesc sindicatele. Ce a avut dom’le cu mirele Adomniţei? Mare brânză că a împrumutat şi el elicopterul Internelor să ajungă la cununie. Da ce-aţi fi vrut? Să rămână biata mireasă de pomină? Dar alţii, care zboară prin aerul şi pe şoselele patriei către amante folosind baza materială a instituţiilor? Adomniţei măcar a dovedit a fi un bun familist. Da’ ce, să înceapă viaţa de familie cu stângul? Mai bine cu dreptul de a zbura pân’ la cununie. Şi a zburat.

Ziua fără maşini, la Reşiţa

2008-10-08T10:32:00.001+03:00

Conform principiului Mersul pe jos face piciorul frumos,

în fiecare an, pe 22 septembrie, întreaga lume marchează Ziua fără Maşini.
Astfel, timp de 24 de ore, în Ziua fără Maşini, peste 1.600 de orase din statele membre ale Uniunii Europene au interzis accesul automobilelor pe arterele principale, cu scopul de a-i convinge pe şoferi să renunţe la deplasarea cu maşina, în schimbul transportului în comun, zone pietonale sau piste pentru biciclete.

Ce a fost la Reşiţa pe Bulevardul Republicii, păzit de poliţişti comunitari să nu-l calce vreo roată spurcată? Haos. O mişcare browniană de copii, care mai de care mai iuţi şi imprevizibili. Unii pe role, alţii pe biciclete sau trotinete. Haos total. Cei mici străbăteau bulevardul în absolut toate direcţiile posibile făcând jaloane cu trecătorii. Nu ştiai ce să fereşti mai întâi tricicleta din dreapta sau Pegasul din stânga. La un moment dat, pe lângă un poliţist comunitar, ce păzea o barieră, trece un cârd gălăgios de copii, pe doua roţi, înjurându-se de mama focului. Dacă aş reproduce cuvintele la emisiunea în direct de la radio, m-aş trezi cu amenzi din partea CNA mai mari decât Diaconescu de la OTV. Şi gardianul ce făcea? Păzea!

Printre toţi aceştia, tramvaiul şi maşina poliţiei cu girofare. Emoţionant. Se aude un anunţ din difuzoarele, amplasate de primărie, ce-ţi spărgeau timpanele: Copii, nu va ţineţi de tramvai, nu este voie! Mişto. Bine că nu a zis: copii nu mai trageţi de vestonul domnului poliţist, şi tu! Ăla cu şapca roşie, dă-te jos de pe capota maşinii. Lasă girofarul!

Să nu mai vorbesc de şoferii supăraţi, care, unii, habar nu aveau ce se întâmplă.

Daţi-mi voie, cu această ocazie, să felicit organizatorii.